Citat:
În prealabil postat de patinina34
A fost foarte dezmagita, atata tot. Asta e ce nu poate uita..
|
Iertarea si
uitarea a ce am iertat sunt doua lucruri sensibile. Toti putem ierta, dar nu toti putem uita. Cel putin, nu putem uita asa usor.
Hristos a iertat pe toti, insa nu cred ca a uitat pe Iuda, pe farisei sau pe toti ceilalti. Iar neuitarea lui nu a fost piedica in a-i iubi neincetat. Neuitarea nu ne impiedica sa facem cela sfinte, ci poate reprezenta doar un risc in a aparea noi ispite. Dar daca sufletul este intarit, neuitarea nu mai este ceva care sa doara.
Cred ca un pas
important este sa iertam. Apoi, daca Domnul se milostiveste spre noi, ca sa si uitam, asta este altceva. De dorit este, pe langa uitarea raului ce ni s-a facut, sa uitam si binele pe care l-am facut si chiar si pacatele pe care le-am savarsit (desi aducerea lor aminte ajuta la pocainta si la nejudecata), cum se spunea despre un parinte al Patericului: "Intr-atat iubea si ierta, incat nu-si mai aducea aminte ce este pacatul."
Poate acea dezamagire va rodi bine, Domnul stie. Ai rabdare si Domnul iti va arata, in timp.