EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI13Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."
Lucrul acesta a fost vestit. 14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"
16Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?"
17Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18Dar eu întreb: "N-au auzit ei?" Ba da; căci "glasul lor a răsunat prin tot pământul, și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii."
19Dar întreb iarăși: "N-a știut Israel lucrul acesta?" Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: "Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere."
20Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: "Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine."
21Pe când, despre Israel zice: "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă."
Orbirea lui Israel. 11
1Întreb dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci și eu sunt Israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.
2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura, în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3"Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, și caută să-mi ia viața?"
4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal."
5Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri, prin har.
6Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe când ceilalți au fost împietriți,
8după cum este scris: "Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi."
9Și David zice: "Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire.
10Să li se întunece ochii ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gârbovită."
Înștiințarea Neamurilor. 11Întreb dar: "S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13V-o spun vouă, Neamurilor: "Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14și caut, ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, și să mântuiesc pe unii din ei
15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți?
16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,
18nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu."
20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
21Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.
22Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.
23Și chiar ei: dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.
24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?
|