[ory]

Nici nu va dati seama ce haos s-a facut in multe dintre manastirile ortodoxe prin ceea ce a fost tendinta noua dupa anii 90 de strangere de fonduri banesti pentru constructia si imbunatatirea manastirilor.Multi,foarte multi dintre calugari(maici)au fost OBLIGATI sa mearga in lume pentru aceasta strangere de bani,au fost obligati sa stea prin lume CU ANII,si nu exagerez,ajungandu-se aceasta indeletnicire pana la a da dependenta in priviinta majoritatii calugarilor care erau cunoscuti ca fiind pentru starngere de bani.Au fost supusi unor presiuni sociale extrem de mari,osciland fiinta lor intre lume si manastire,traind concomitent in ambele.Foarte multe dintre aceste parti monahale s-au transformat,au devenit confuzi si,in cele din urma au cedat lumii sociale si s-au infruptat de amagirea acesteia mai mult decat trebuia.Foarte multi dintre acesti calugari au plecat din manastire.Am vazut multe manastiri nou construite,marete dar atat de goale,am vazut manastiri infrumusetate,dar tot aproape goale.Nimeni nu si-a asumat acest flagel,iar el a durat cam 15 ani,ani de sacrificiu al partii monahale,pentru niste ziduri fara sens si fara simtamant desavarsit de la sine inteles.
Am intalnit multi calugari si maici care mi s-au confesat,ajunsesera dependenti de mers in lume "la strans bani",cautau orice pretext,orice minciuna,orice inselare fata de membrii superiori ai manastirii,doar ca sa-i lase sa mearga iarasi si iarasi in lume la strangere de bani,nu mai suportau sa stea in manastire mai mult de cateva zile,se obisnuisera cu aceasta viata dubla,dar mai ales cu banii,care nu intotdeauna ajungeau in totalitate scopului propus.Nu este motiv de sminteala ci de tristete,pentru ca NIMENI,ABSOLUT NIMENI nu si-a asumat aceste lucruri,aceste adevaruri,toti ai dau cu Cuvantul Domnului inainte,exprimat atat de vag,cu necredinta si neputinta,fara sa se gandeasca macar o clipa la propriile responsabilitati,la adevaratele criterii morale care trebuie sa insuseasca orice relatie umana,si in primul rand,la a nu ne minti pe sine.
Pe timpul lui Ceausescu biserica era prigonita si tot reusea sa supravietuiasca,tot reusea sa se administreze din punct de vedere financiar,apoi a aparut libertatea,libertatea necredintei si-a fatarniciei umane,fiindca acesti bani,foarte multi bani,nu a facut decat sa hraneasca o lacomie si sa saraceasca o credinta.