Va marturisesc ca eu nu ma analizez pe baza unui indreptar de spovedanie. Nu imi place sa fac o lista in care sa spun: am cazut in pacatul..., am facut.... etc, sa o prezint duhovnicului ca pe o lucrare scrisa, pe baza careia pot primi dreptul de a ma impartasi sau nu.
Cand ma simt bolnav duhovniceste alerg de graba la duhovnic sa ma vindec. E ca atunci cand te-ai ranit. Alergi degraba la medic. Alergarea imediata te poate face sa spui si cum simti ca lucreaza patima in tine. Daca te vei duce dupa o vreme, cand deja te-ai obisnuit cu pacatul respectiv, risti sa nu-l mai marturisesti sau sa o faci cu putina intensitate.
Pe de alta parte, va pot spune ca un indreptar poate aduce si ispita. Am intalnit un preot care ne marturisea ca o persoana a intalnit in indreptar un pacat pe care nu-l intelegea cum se manifesta. A cerut explicatie de la duhovnic, dar din slaba credinta, a dorit sa vada cum este si asa a cazut intr-un pacat pe care nu-l cunostea.
Asa ca numai mersul des la duhovnic te face sa pasesti in viata cum trebuie. E ceva asemanator cu o mama care isi creste propriul copil. Ea stie cand acesta are nevoie sa fie tinut ca sa paseasca si cand acesta a devenit capabil sa mearga si fara ajutorul ei.
|