VEDENIA A DOUA
Cu putine zile dupa marele dezastru petrecut în Asia Mica în anul 1922, într-o noapte am vazut cum ma aflam împreuna cu altii departe de manastirea mea, pe marginea unei vai, în înaltul cerului fiind un nor întunecos, negru, care tocmai începea putin câte putin sa se destrame. Si de cum s-a luminat, s-a aratat deslusit fiara Apocalipsei, având sapte capete si zece coarne. La început zbura ca un avion, la înaltime, apoi a coborât si s-a apropiat de mine ca la 15 metri. Si am vazut asezati pe capetele si coarnele ei pe multi dintre stapânitorii pamântului: împarati, regi, conducatori, prim-ministri, precum si dintre mai-marii Bisericii: papa, patriarhi, arhierei. Îmbracati toti în vesmintele lor, mai-marii popoarelor cu coroane pe cap si sceptre în mâini, iar mai-marii Bisericii în vesmintele preotesti, cu mitre, cu mantii, cu toate însemnele. M-a cuprins frica si groaza si mâhnit în inima am zis: “Vai si amar de vietuitorii acestei lumi! Câta întristare va sa vina peste oameni, daca stapânitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului!”
(Din cartea “Calator catre cer”, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 243)
-in 1922 conducatorii bisericii asa-zise ortodoxe erau deja slujitori ai antihristului
VEDENIA A SASEA

Într-o noapte am vazut ca prin vis cum ma gaseam singur în Constantinopol în Sfânta Biserica Sfânta Sofia. Eram în absida stânga a bisericii; în partea dreapta se gaseau barbati si femei care se tânguiau foarte tristi, plângând. Unul dintre ei a venit spre mine si mi-a zis, plângând: ” Patriarhul si regele s-au culcat si nu s-au mai sculat. Te rugam, intra de-i scoala “. M-am grabit sa intru si l-am vazut pe patriarh îmbracat în vesmintele patriarhale întins si adormit ca un mort. De cum am intrat am strigat cu glas puternic: ” Sculati-va, Preafericite ! Pastoritii sunt întristati, crestinii plâng si jelesc, asteptând sa Va treziti”. Dar deoarece patriarhul a ramas mort, nemiscat, m-am apropiat, am întins mâna si l-am luat de spate încercând sa-l ridic. Cu mult efort, l-am ridicat putin dar era atât de greu încât mi-a cedat sub greutate si, nemaiputând sa-l tin, a cazut iar ca un mort.
Dupa mai putin timp mâna care ma durea si îmi tremura tare si-a revenit si am fugit catre rege. Acesta, la fel, era culcat ca un mort, câtiva metri mai departe de patriarh. Adunându-mi toate puterile mele am încercat sa-l ridic, însa mi-a fost imposibil. Din marea mea încrâncenare si întristare, caci îmi vedeam neputinta de a-i trezi, m-am trezit.
Patriarhul închipuia Biserica, pe care o si reprezinta, iar regele închipuia statul. Si Biserica si statul, împreuna cu mai-marii lor, sunt adormite, în vicleniile vremurilor de astazi, în adâncul somn al indiferentei si trândaviei, Si de nu se vor trezi si ridica, daca clerul si poporul nu se vor destepta spre pocainta, spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, a virtutilor si a faptelor bune, vor avea de dat raspuns în ziua Judecatii si vor lua pedeapsa.
(Din cartea “Calator catre cer”, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 246-247)
Duminica Ortodoxiei, bolnav în pat, m-am rugat si am vazut în noaptea aceea, în locul în care asteptam în biserica, cum iese din sfântul altar un magarus împodobit care a sezut între sfintele usi împaratesti. M-am mâhnit mult, cum a putut sa iasa din Biserica Ortodoxa un magarus; sa scoata Biserica Ortodoxa astfel de clerici ! Apoi, mi-am zis ca ceva rau se va întâmpla în Biserica. Acestia nu sunt Biserica lui Dumnezeu, ci a lui satan. Biserica lui Dumnezeu naste fii si copii ai lui Dumnezeu, pe când biserica lui satana naste copii ai satanei.