[mariamargareta]

[COLOR=purple]98. România pucioasă – “ţara strălucirilor” (Partea I)[/COLOR]

Noi dovezi despre “proorocirea” iminentei reinstaurări a monarhiei în România, prin aducerea forţată pe tron a regelui Mihai I şi transformarea României în regatul supranumit “ţara strălucirilor”, găsim în “[COLOR=#660066]Cuvântul lui Dumnezeu în ziua punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai”. [/COLOR]Vom cita numai pasajele cele mai semnificative. Notele din paranteze şi evidenţierile din text ne aparţin:

[COLOR=blue]Pace şi binecuvântare şi duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie.[/COLOR] (Notă: Este ziua în care la Glodeni Vale, lângă Pucioasa, se punea piatra de temelie a unui aşezământ care iniţial se credea că va fi ortodox, adică o biserică la fel ca oricare alta. Până la urmă, peste cinci luni a ieşit altceva, şi la propriu şi la figurat. Lăcaşul de cult în forma sa definitivă nu respectă erminia arhitectonică specifică ortodoxiei, îndată ce nu se mai regăseşte împărţirea clasică în pronaos, naos şi altar. Cauza este simplă: această biserică este formată dintr-o singură încăpere, adică un altar cu 12 uşi laterale dispuse jur-împrejur. Ea nu este deci destinată unei liturghii autentice – liturghie chiar asta însemnând: o împreună slujire – deoarece se ştie că în altar nu intră decât preoţii. Nici slujbele care se desfăşoară aici nu respectă rânduielile liturgice, care în mod firesc fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie. Nici Sfânta Scriptură nu mai este respectată ca autentică şi deplină, îndată ce ea este completată, despecetluită, decriptată, de către o altă Sfântă Scriptură, denumită de către pucioşi “Sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia”)[COLOR=blue][…] Pace vouă! Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, căci vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăşi voi veni, şi iată, lucrez prin cuvânt şi Îmi anunţ împărăţia. […] iată, sunt purtat de cei ce sunt ai Mei, [/COLOR](Notă:Adică, de liderii pucioşi care au preluat direct de la Verginica – sărind în mod fraudulos peste “puntea” numită “lelica Maria” – atributul de “purtători” ai Cuvântului ceresc)[COLOR=blue] şi sunt cu cuvântul prin ei, căci aşa este Dumnezeu, este prin prooroci, [/COLOR](Notă: Nu neapărat. Aceasta nu este o condiţie sine qua non[COLOR=blue]. [/COLOR]Saul din Tars L-a primit pe Hristos cel înviat şi înălţat, dar nu L-a primit prin apostoli, şi nici prin prooroci)[COLOR=blue] este prin purtătorii de Dumnezeu. [/COLOR](Notă:Proorocii doar L-au anunţat pe Hristos, dar nu L-au purtat nici cu lectica, nici cu targa. Hristos pe toate le-a făcut cu puterea Sa dumnezeiască, despre care a spus: [COLOR=#993300]“Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Putere am Eu[/COLOR][COLOR=#993300] ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau.” – [/COLOR][COLOR=#993300]Ioan 10 17-18[/COLOR], iar apostolul spune: “[COLOR=#993300]Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]veşnica Lui putere[/COLOR][COLOR=#993300] şi dumnezeire.” – [/COLOR][COLOR=#993300]Rom.[/COLOR][COLOR=#993300] 1,20). [/COLOR][COLOR=blue]Cuvântul [/COLOR][COLOR=blue][/COLOR][COLOR=blue]Meu lucrează în acest loc, şi toate se lucrează prin cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, căci vin zilele gloriei cereşti, vin zilele despre care au scris proorocii cei din toate vremurile. România este [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţara strălucirilor[/COLOR][COLOR=blue], care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare, căci aceasta este alegerea ei, şi ea va purta nume de nou Ierusalim şi de Eden binecuvântat între noroade. Eu, Domnul, am vestit această taină prin prooroci, [/COLOR](Notă:Prin “proorocii” de la Pucioasa, şi nu prin proorocul Daniel. Căci Daniel proorocul care a vorbit într-adevăr despre “ţara strălucirii”, nici n-a sugerat măcar că ar fi vorba de România! Iată şi cele două referinţe – singurele, de altfel – pe care proorocul Daniel la face cu privire la “ţara strălucirii”:
“ [COLOR=#993300]Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit şi către [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţara[/COLOR][COLOR=fuchsia] strălucirii[/COLOR][COLOR=#993300].” [/COLOR][COLOR=#993300]Daniel 8,9)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi şi se va năpusti împotriva lui regele cel de la miazănoapte, cu care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni în ţările pe care le va cotropi şi le va străbate. Şi va veni şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]în[/COLOR][COLOR=fuchsia] ţara strălucirii[/COLOR][COLOR=#993300] şi zeci de mii se var prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna lui: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Edomul[/COLOR][COLOR=#993300], [/COLOR][COLOR=fuchsia]Moabul[/COLOR][COLOR=#993300] şi restul fiilor lui [/COLOR][COLOR=fuchsia]Amon[/COLOR][COLOR=#993300].” [/COLOR][COLOR=#993300]Daniel 11, 40-41)[/COLOR] Deşi pucioşii pretind – fără nici o bază – că Daniel se referă la România în această proorocie, este mai mult decât evident că Daniel se referă la Ţara Sfântă a Vechiului Testament, îndată ce dă şi trei repere clare care definesc ţinuturile de miazăzi ale acestei ţări: Edomul, situat la apus de Marea Roşie; Moabul, situat la răsărit de Marea Roşie şi Amonul, situat la răsărit de cursul inferior al Iordanului. Asocierea dintre “[COLOR=fuchsia]ţara strălucirii[/COLOR]” – care devine “[COLOR=fuchsia]ţara strălucirilor[/COLOR]” în viziunea pucioşilor, deoarece ei sunt mai generoşi decât Daniel – şi România este o fabulaţie ridicolă, menită să creeze o atmosferă favorabilă unei proorocii mincinoase despre o presupusă alegere dinainte de veci a României, ca ţară de odihnă a lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor.)[COLOR=blue] şi nimic nu împlinesc fără să vin să vestesc mai întâi. [/COLOR]
[COLOR=blue]Aici este locul mărturiei lucrului cuvântului Meu,[/COLOR] (Notă: adică în grădina lui Ilie Bunea din Glodeni, de lângă Pucioasa)[COLOR=blue] şi iată, martorul Meu cel credincios [/COLOR](Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul)[COLOR=blue] aşează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc şi va răsări Ierusalim nou, biserică nouă [/COLOR](Notă:dar despre “biserica cea veche” nu se mai spune nimic, ce se va întâmpla cu ea. Oricum, în momentul când apare o “biserică nouă” dintr-una mai veche de care nu mai vrea să asculte, avem de-a face cu o schismă)[COLOR=blue] şi curată, [/COLOR](Notă:prin antiteză deducem că cea veche – B.O.R. – nu mai este curată, deci e necurată) [COLOR=blue]biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră acum, şi se va lucra cu grabă această lucrătură [/COLOR](Notă:Parcă era vorba ca “lucrătura” punerii pietrei s-o facă Irineu, dar acum se pretinde că o va face cu grabă chiar Sfânta Treime. Până la urmă, tot Irineu a făcut-o. Deci, fie că în acel moment crucial Irineu s-a identificat în toată fiinţa lui cu Sfânta Treime, fie că s-a renunţat în ultima clipă la “lucrătura” Sfintei Treimi, în favoarea “lucrăturii” lui Irineu, făcută doar în numele Sfintei Treimi) [COLOR=blue]a poruncii dumnezeieşti, şi Domnul va rosti din vârful acestei pietre numele celui uns, numele unsului Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mihail, rege al României[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR](Notă: Aşadar regele n-a fost implicat în ctitoria de la Pucioasa decât în mod arbitrar şi silnic, fără voia lui, abuzându-se de numele lui ca să se facă o mai mare publicitate evenimentului respectiv. Ulterior, odată cu trecerea timpului, când regele a intrat treptat într-un firesc con de umbră, liderii pucioşi au tăcut chitic, uitând cu desăvârşire să mai aducă vorba de regele Mihai, deşi ocazii ar mai fi avut cu duiumul.)
[COLOR=blue]Bucuraţi-vă, iubiţii Mei, servii Mei, martorii Mei! Bucuraţi-vă, că vin cu împărăţia Mea, şi vin spre România Mea, căci ea este împărăţia Mea.[/COLOR] (Notă: România, împărăţia cerurilor? ) [COLOR=blue] Vin să leg rana ei şi să aşez pace peste ea şi să pun diademă de slavă cerească pe fruntea ei. [/COLOR]