ceea ce am scris a fost ultima solutie la care am apelat dupa o perioada de "hartuire" de cateva saptamani in care ma simteam urmarita continuu,inclusiv in biserica,dar niciodata la Sf.Liturghie;insa cel mai mult ma deranja in momentele de rugaciune,stiam deja,se facea simtita prezenta prin sentimentul de teama,frigul si curentii de aer reci dimprejur.
si,da,era vorba de perioada de inceput a rugaciunii isihaste.
stiam din lecturile Sfintilor Parinti ca nu trebuie sa incerci sa provoci si nici sa infrunti;am incercat sa ignor,dar fara rezultat iar de fuga continua nu se punea problema.
atunci,la rugaciune fiind,i-am chemat sa mi se alature;fireste,am fost lasata in pace.
rugaciunea este si va ramane intotdeauna cea mai buna arma a crestinului.
nici o rugaciune nu ramane fara raspuns.
"Pentru aceasta alergam spre a Ta bunatate, care covarseste toata mintea si cuvantul, rugandu-ne Tie: gresit-am, curateste-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iarta-ne, Stapane, maniatu-Te-am, milostiveste-Te, indelung-Rabdatorule.
Si pazeste mai ales mintea, stiinta si inima noastra de rautatile lumii; izbaveste-ne pe noi si ne mantuieste de viforul cel mult invaluitor al patimilor si al caderilor in pacatele cele stiute si nestiute; ne indrepteaza pe noi la limanul cel lin al credintei, al dragostei si al nadejdii vietii celei vesnice."
Doamne,ajuta!
|