Citat:
În prealabil postat de silverstar
[SIZE=3][COLOR=green]Curaj din teamă[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green]Întâmplarea despre care vreau să povestesc s-a petrecut în noiembrie \'89. Îmi amintesc bine pentru că atunci, în perioada aceea, au avut loc mai multe evenimente care se leagă între ele... [/COLOR]
[COLOR=green]Era sâmbătă, sâmbătă seara, spre ora 8. Eram în clasă, o sală la etajul al doilea, ultima oră la o clasă a VIII-a... Deotată liniștea a fost spartă de țipetele îndepărtate ale femeii de serviciu. Am auzit, totodată, pași grei, păsați, iuți care se apropiau de sala în care eram.[/COLOR]
[COLOR=green]Am deschis ușa și am ieșit din clasă. Doi tineri, foști elevi ai școlii, nu mai mult de 17, 18 ani intraseră în școală, numai Dumnezeu știe cum. În mâna unuia dintre ei, lama unui cuțit strălucea amenințător. [/COLOR]
[COLOR=green]Am înțeles imediat că atunci, în acel moment, trebuia reglate niște conturi cu un elev de la clasa unde eram eu. Mi-am desfăcut liniștită nasturii de la palton și, cu pași lenți, parcă măsurați, privindu-l în ochi pe fostul meu elev, i-am spus să mă taie pe mine, dacă așa simte, dar că în clasă nu va intra niciodată. [/COLOR]
[COLOR=green]Celălalt tânăr care-l însoțea, dispăruse. Eram față-n față doar eu și tânărul cu cuțitul în mână... Pă măsură ce eu înaintam, tânărul mergea înapoi, dar cu spatele... Îi țineam privirea cu ochii mei și-l simțeam din ce în ce mai slab...[/COLOR]
[COLOR=green]La un moment dat, s-a răsucit pe călcâi și, după ce mi-a mai aruncat o privire încărcată de ură dar și de neputință, a luat-o la fugă, pe scări, în jos... [/COLOR]
[COLOR=green]Sigur că mi-a fost frică, aș minți să spun că nu, nu mi-a fost frică, iaca m-am găsit eu să... Dar atunci, pentru mine era important să-mi apăr elevul din clasă... Nu conta cine este, ce-a făcut, nu conta conflictul cu celălalt... [/COLOR]
[COLOR=green]Ce a urmat e lesne de înțeles...[/COLOR]
|
De obicei merg la biserică dumnica dimineață foarte devreme căci îmi place să văd cum biserica goală se umple încet ,incet.
În dimineața asta am mers ca de obicei și la ora 8 eram la locul meu,ghemuită în colțișorul unde stau.
Pe la ora 9 lângă mine s-a așezat o doamnă cam de vârsta mea,înaltă.frumoasă.După aspect părea o femeie foarte hotărâtă și puternică dar care nu mergea prea des la biserică.Am simțit-o ca având o trăire foarte intensă a liturghiei,iar la un moment dat am auzit-o suspinând a plâns ca și cum cântările domoale ale liturghiei i-ar fi deschis o rană dintr-un suflet gingaș și rănit.
Nu știu de ce dar m-am gândit că pe aceea femeie o chiamă Silvia și m-am gândit la tine.
La sfârșitul slujbei când părintele citește o rugăciune de dezlegare fiecare își spune încet numele.Femeia aceia era tot lângă mine și când mi-am spus numele am auzit o soaptă "Silvia".Am tresărit și am privit-o .
Ni s-ai întâlnit privirile și m-a întrebat decă vreau să-i spun ceva.Mi-am cerut iertare.
Nu știu dacă ai fost astăzi la biserică dar sunt convinsă că îngerul tău a fost.!
