[mariamargareta]

[COLOR=purple]99. Evangheliile lui Antihrist [/COLOR][COLOR=purple][COLOR=Blue]- Partea I[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple][COLOR=Blue](Text reprodus după originalul de pe blogul noul-ierusalim.info cu acordul administratorilor)[/COLOR][/COLOR]


[COLOR=#993300]Motto: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! ([/COLOR][COLOR=#993300]Galateni 1, 8-9)[/COLOR]


Am primit pentru postarea #98. un comentariu de la Ioana, care îşi exprima uimirea şi îngrijorarea pentru acele îndrăzneli ale pucioşilor de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Ioana ar trebui să ştie că pe pământ, de regulă, ceea ce nu este interzis, este permis. Respectivii intermediari, fie că se numesc “porţi”, “prooroci”, profeţi”, “comunicatori”, “mediumi”, au – mai mult ca sigur – convingerea că, în virtutea acestui postulat, nimeni nu le poate interzice să spună ce vor. La urma urmei, ei sunt liniştiţi în sinea lor, fiind convinşi că-i învaţă pe oameni numai lucruri bune, ortodoxe, în consonanţă totală cu mesajul biblic. Oare, aşa să fie?
Dar iată ce spunea Ioana în comentariul ei:

[COLOR=purple]Ce ma mira pe mine este nerusinarea infioratoare de a pretinde ca insusi Dumnezeu vorbeste prin gura lor (a Virginiei, Mariei, Mihaelei). N-as fi crezut ca un om are asemenea cutezanta, dar iata ca are !!! Din punct de vedere psihologic nu prea inteleg ce se intampla cu aceaste prorocite. Sunt atat de schizofrenice incat ele chiar cred ca in acele momente de “gratie” aud o voce sau sunt atat de mincinoase cum numai diavolul poate fi sau sunt chiar demonizate? Daca Virginia si Maria vorbeau de multe ori in stare de incostienta, inseamna ca un duh le poseda. Dar stilul de vorbire al “duhului” era propriul lor stil de vorbire si folosea numai cunoastintele lor limitate. Ceea ce inseamna ca, de fapt, jucau teatru, ca ele vorbeau in stare de constienta dar se prefaceau ca sunt posedate de “duhul sfant”. Mihaela insa nu pretinde asa ceva. Iar stilul ei de vorbire este cu totul diferit decat al predecesoarelor, desi ea sustine ca vorbeste acelasi duh… Pai mai sinceri sunt saracii demonizati care tipa ca animalele si se zbat in spasme si apoi plang cand vad in ce stare sunt… Mai sinceri sunt acei penticostali care, posedati de un duh, tremura si “vorbesc in limbi”… Mai sinceri, dar nu mai putin periculosi.
Si mai modesti sunt aceia prin mana carora scrie un duh ce nu pretinde ca e Dumnezeu, ci doar “un duh superior” (de exemplu, in cartea “Ask and It Is Given - The Teachings of Abraham” - scrisa pt americani de doi soti care au inceput sa fie posedati de un duh). Se pare ca aceste duhuri iau diverse masti in functie de grupul tinta. Adica intre ortodocsi le vorbeste de ortodoxie, da-i rupe de biserica, implicit de spovedanie si de impartasirea cu sfintele daruri. Intre catolici le vorbeste de purgatori si de papa (vezi Vassula si altii) iar intre ametitii de americani le vorbeste de puterea mintii lor, de legea atractiei universale si de energiile pozitive si de individualism…
Trist !!! Foarte trist !!!
SA NE PAZEASCA DUMNEZEUL CEL ADEVARAT DE ASTFEL DE RATACIRI, DE INCHINARI LA dumnezei STRAINI !!![/COLOR]

Îngrijorarea Ioanei este justificată. Poate va fi surprinsă însă când va afla că fenomenul este atât de contagios, încât a ieşit de mult din graniţele strâmte ale "mănăstirii” de la Glodeni – Pucioasa. Îndrăzneala pucioşilor a fost rapid pastişată, încât acum avem şi alţi "prooroci" (nepucioşi şi neputincioşi) care pretind că le vorbeşte Dumnezeu, Maica Domnului sau îngerii din cer. Spre exemplificare, voi arăta pasaje dintr-o carte care stă să apară în librării sub numele bucolic "Mioara Domnului". Iată introducerea acestei cărţi, în care se vorbeşte despre o altă Ioană, ceva mai spiritualizată se pare, încât e în stare să asculte până şi şoaptele venite din lumea umbrelor:

[COLOR=blue]Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi![/COLOR]

[COLOR=blue]Am cunoscut-o pe Ioana în 17 iunie 2006 într-un pelerinaj la Seuca, loc unde Maica Domnului anunţa oamenilor, care aveau urechi să audă, că toţi trebuie să ne schimbăm viaţa, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne întărim credinţa. De peste 10 ani, la Seuca se întâmplau lucruri nemaiauzite. La ora anunţată venirii Maicii Domnului pe cer se întâmplau lucruri “speciale” cu Soarele, de necrezut pentru analitici. Soarele se despărţea în trei sori sau altă dată mergea dintr-o parte în alta a cerului şi multe altele.[/COLOR]
[COLOR=blue]În 2007, tot în pelerinaj la Seuca, cineva din grupul nostru a îndreptat telefonul mobil spre Soare, la ora 17, când au început să bată clopotele. Atunci Soarele a început să pulseze evident şi o lumină s-a desprins din Soare, a venit spre Pământ, asta de câteva ori, apoi totul a revenit la normal. Ce comentarii poţi sa faci când vezi aşa ceva şi nu singur ci împreună cu alţi oameni![/COLOR]
[COLOR=blue]Am sunat-o pe Ioana, după ce m-am întors de la Ierusalim, dintr-un pelerinaj de Sfintele Paşti. Voiam să-i dau lumănări aprinse de la Sfânta Lumină şi alte mărunţele, care se aduc din locurile sfinte. Întâlnirea noastră a avut loc la Romană, într-un loc cu lume pestriţă, cu foarte mult zgomot şi total nepotrivit pentru trăiri spirituale. Eram bineînţeles îmbrăcată cu pantaloni (nu aveam nici o fustă, pe vremea aceea) machiată, cu părul vopsit (o să ziceţi: “şi ce dacă!” că aşa aş fi zis şi eu înainte). Mergeam la biserică de sărbători, când mă şi spovedeam şi mă împărtăşeam. Mă străduiam să nu fac rele, să nu vorbesc urât. Mă rugam puţin, adică spuneam Tatăl nostru, când mă culcam, mai spuneam un “Doamne ajuta! ” din cînd în când şi mă gândeam la Dumnezeu ca la Cel care a creat totul, dar care este departe de tot şi pe care speri să-L auzi şi să-L vezi atunci când pleci din lumea aceasta. Nu eram mulţumită de mine, dar mi se părea că sunt bună, că sunt corectă şi că probabil Dumnezeu nu mă va considera ca facând parte dintre cei necredincioşi. I-am povestit Ioanei (care era cu capul acoperit şi îmbrăcată cu fustă lungă, o fata foarte modestă şi firavă, dar foarte deşteaptă, luase BAC-ul cu media peste 9,50 şi terminase facultatea cu brio) despre pelerinajul la Locurile Sfinte. Am vorbit vreo 20 minute şi când să ne despărţim m-a întrebat dacă nu simt miros de tămâie. Am tras aer in piept şi am simţit doar aerul străzii, cu fum de ţigară şi de maşini. Mi-a spus că trebuie să-mi facă un dar, că are un mesaj de la Maica Domnului. M-am mirat foarte tare în sinea mea. Maica Lui Dumnezeu vrea să-mi trimită un mesaj mie? Mie, păcătoasa şi nevrednica? Praful şi pulberea Pământului? Cine sunt eu ca să se gândească Maica Domnului la mine?[/COLOR]
[COLOR=blue]Emoţia a fost maximă. Mi-a spus, în cuvinte, care erau parcă în versuri, că trebuie să mă rog mai mult, că e nevoie de mai multă rugăciune, că oamenii nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre. Am început să plâng, de emoţie, când Ioana mi-a spus că Domnul Iisus vrea să-mi transmită un mesaj. Pentru mine era prea mult. Mă gândeam cum se poate ca Dumnezeu Cel Atoatecreator, Cel Necuprins cu mintea, Însuşi Dumnezeu să se coboare la mine nimicul, păcătoasa şi nevrednica şi să-mi vorbească chiar şi prin Ioana. Până atunci credeam că Dumnezeu vorbeşte Sfinţilor, copiilor, celor curaţi, oricum celor mai apropiaţi Lui. Am reţinut doar că trebuie să mă rog mai mult, că lumea nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre ca să ne ajute, că omenirea este într-un impas. [/COLOR]
[COLOR=blue]M-am despărţit de Ioana şi am plecat pe străzi, că nu mă puteam duce direct acasă. Am povestit cele întâmplate surorii mele, fiicei mele si unei prietene şi am hotărât că toate acestea sunt fără comentarii. Ce poţi spune după aşa ceva? Evident cuvinte fără rost. [/COLOR]
[COLOR=blue]După o săptămână am invitat-o pe Ioana acasă la mine. Impreună cu fiica şi sora mea ne-am aşezat la masă. Ioana ne-a îndemnat să spunem Tatăl nostru, ca să binecuvînteze Dumnezeu mîncarea. După masă Ioana ne-a spus să mulţumim pentru mâncare şi ne-a întrebat dacă nu vrem să spunem o rugăciune. Nu am comentat nimic, deşi până atunci credeam că rugăciunile se fac în biserică sau fiecare singur în faţa icoanei. Ne-a rugat să ne acoperim capul cu un batic. Fiica mea deja se retrăsese în camera ei. Am citit Acatistul Sfântului Acoperămînt al Maicii Donmului, fiecare câte un condac şi un icos. După aceea ne-a transmis mesaje de la Domnul Iisus şi de la Maica Domnului, în care eram îndemnate să ne rugăm mai mult şi nu numai pentru noi şi familiile noastre ci pentru toată lumea. Dacă vrem să le fie bine copiilor noştri să ne rugăm pentru toţi copiii, mai ales pentru cei singuri şi în nevoinţă şi atunci Dumnezeu îi va ajuta şi pe copiii noştri. Dacă vrem să ne facem bine să ne rugăm şi pentru toţi cei care suferă în lume şi Dumnezeu ne va ajuta şi pe noi. [/COLOR]