[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Spre deosebire de greci şi romani, evreii nu practicau incinerarea. Inmormântarea avea loc a doua zi după deces, obicei dictat şi de clima caldă. Nu era folosită decât excepţional imbălsămarea după moda egipteană. Cel decedat era imbrăcat in tunică sau in giulgiu şi insoţit de podobe, iar lângă trupul lui puteau fi depuse vase, ofrande sau obiecte de imbrăcăminte care i-au aparţinut. După Iosif Flaviu, jelirea mortului dura o săptâmână. Pentru inmormântare erau folosite peşteri sau morminte săpate in stâncă. Avraam cumpără o peşteră lângă Hebron, in ţarina Macpela, in care sunt inmormântaţi toţi patriarhii şi soţiile lor. Interesant că prima posesiune in Ţara Făgăduinţei a patriarhului Avraam este tocmai această ţarină mortuară. Rahila a fost inmormântată in apropiere de Betleem, lângă mormânt fiind ridicat un stâlp. Un asemenea monument funerar este menţionat şi in legătură cu un profet anonim din Betel. Ulterior , este numim [nefeş] , fiind păstrate până astăzi monumentele de acest tip din secolul I d.Hr. : Yad Avshalom ( atribuit in mod greşit fiului regelui David ) , mormântul atribuit profetului Zaharia. Deşi este atestată incă de dinainte , in perioada irodiană ( sec. I î. Hr. - sec. I d. Hr ) se generalizează in Palestina practica numită [ ossilegium ] , o a doua inmormântare a oaselor intr-un osuar, adică un mic sarcofag de piatră, a cărui lungime era dictată de cea a osului celui mai lung al corpului uman, femurul. Practica este legiferată in Talmudul ierusalimitean : " La inceput să-i ingroape in gropi, iar când carnea a putrezit, să le adune oasele şi să-i ingroape in osuare".Se pare insă că se practica de dinainte : de exemplu, oasele regelui lepros Uzia au fost ulterior relocate, aşa cum o dovedeşte o inscripţie din sec. VIII-VI î.Hr. : " Aici au fost aduse oasele lui Uzia, regele din Iuda. Să nu deschideţi ! " <<< Va urma >>>

Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsură ce putrezeşte. Aşa se explica de ce la invierea lui Lazăr s-a subliniat minunea şi pentru că se depăşise această perioadă.
In cazul inmormântării Mântuitorului, Evangheliştii menţionează un singur giulgiu, simplu , de in, in care este invelit corpul, pe când Ioan giulgiuri , fâşii de pânză cu care era acoperită inclusiv faţa. La sinoptici nu apar aromatele ( de altfel , acesta este motivul pentru care femeile mironosiţe vin după sabat la mormânt, reglementare stipulată special şi in Talmudul babilonian ) , pe când la Ioan, Nicodim a adus "ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe", astfel că giulgiul este " cu miresme", " precum este obiceiul la evrei". <<< Va urma >>>