Gandesc adesea la faptul ca omul cauta sa faca lucruri pe care Dumnezeu nu a considerat de cuviinta sa le faca.
Daca omului ii era de folos sa aiba podoabe, atunci Dumnezeu l-ar fi facut cu podoabe, l-ar fi impodobit El insusi, si inca intr-un mod inegalabil. Insa nu, acestuia i-a facut doar "haine de piele", restul fiind de neabsoluta trebuinta.
Daca ne cercetam inima, vom vedea ca ne aranjam atunci cand ajungem in contact cu alti oameni. Daca am sta singuri o saptamana, la tara sau in casa, nu am face multe dintre cele pe care le facem atunci cand iesim din casa sau ne intalnim cu oamenii. Asta-mi arata clar ca multe facem pentru oameni, si nu pentru folosul inimii noastre.
[COLOR=red]Atata timp cat in jurul nostru oamenii mor de foame si se lupta cu saracia, lantul de aur de la gatul nostru ne va sugruma sufletul. Atata timp cat exista mame care nu reusesc sa faca fata nevoilor copilasilor, parfumurile scumpe ce ne scalda corpul ne vor axfisia sufletul. Atata timp cat exista oameni care lupta cu greutatea zilei pentru o paine si o sticla cu apa, cerceii de aur si bratarile ne vor ingreuia si ne vor lipi pururea de pamant.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=black]Sa iubim pe cei de langa noi, sa nu le radem inconstient in nas, atunci cand ei nu au de nici unele, iar noi avem aur si podoabe.[/COLOR]
|