draga Simona62, nici n-am vazut filmul... shi eu acolo vorbeam de altceva, dar nu e greu sa citeshti ce scriu, in loc de doua diacritice importante folosesc sh shi tz, pentru mai mare claritate, ca restul diacriticelor se mai pot deduce.
dar filmul, defapt nu este film, la oricefilm ma refer ci este ticluiala unei iluzii, este ispitirea de a te lasa in barfa shi iscodire, in inchipuire... nici nu-tzi dai seama cum te lashi sedus shi cum urmarind firul roshu scapi detaliile realitatzii:
-ce vezi ne este ce-tzi inchipui tu ci ce se vede asha ca prin gaura unei chei, prin obiectiv, prin camera care este indreptata
-firul actziunii este o multzime de cadre care se succed shi sunt lipite ca sa dea impresia ca au fost filmate asha unul dupa altul, shi eshti in fatza unui adevar ce se deruleaza, dar defapt este o multitudine de lipituri
-actorii totzi se prefac in fatza unei multzimi de oameni care nu apar in cadru, ei fiind in spatele camerei de luat vederi, deci se prefac foarte bine ca nu se prefac, ori se prefac foarte bine ca se prefac.
astfel fraierul, lasandu-se adancit in iluziile pe care shi le face, se lasa manipulat de scenarist shi regizor shi participa la o poveste asha ca la o barfa, privind printr-un ochi de obiectiv, prin gaura cheii, lasandu-se complet dus calare pe firul roshu al poveshtii acolo unde vrea scenaristul, dar el pe parcurs nu baga de seama ca toate detaliile conteaza shi nu doar firul roshu. Privitorul nu tzine seama, ci neglijand mereu, el pierde defapt sensul adevarului, el se lasa inshelat de poveste shi intrand in iluzie el leapada adevarul, mereu, invatzand sa nu-l ia in seama.
De ex te-ai intrebat:
-cate cadre, de cate ori se schimba imaginea de pe un actor pe altul shi catzi operatori sunt in spatele camerei pe timpul unui dialog de 5 minute de film?
-ce se intampla cand se schimba cadrul, sunetul, muzica, de ce se aud vocile la fel indiferent de distantze...
-cate lucruri nu le luam in seama deshi le traim, caci traim nu doar firul roshu ci luam parte la tot ce se intampla pe ecran chiar daca nu realizam asta... traim iluzia, visul, povestea, dar nu este o poveste reala ci este o facatura, o masluire, o meshteshugire spre a scoate un produs care urmarindu-l traieshti shi tu nu atat firul roshu cat orice moment shi eveniment din film in toata inchipuirea shi nalucirea lui...
deci este altceva filmul fatza de o poveste, filmul este chiar o trauma, o nenorocire daca o traieshti lasandu-te furat de film... caci te trage in iluzie shi acolo te traieshte ce vrea ei... dracii... barfa shi minciuna dracilor, nemaifiind atent la detalii ci devenind un neglijent... un traitor neglijent... caci mijloacele filmului sunt de asemenea natura incat pervertesc ochii sa devina neglijentzi shi primitori shi ingaduitori cu pacatul shi nu cu pacatosul ci cu pacatul shi cu patimile...
cum ai sa te pastrezi in adevar? cum ai sa ieshi din poveste? din barfa la care participi, la barfa filmata? Cum ai sa reusheshti sa te opui patimilor ce vin peste tine in decursul actziunii, cum ai sa te opui shi ai sa te pastrezi curat daca tu impreuna cu actorul, cu eroul, curveshti, pofteshti, te distrezi de raul altuia, ucizi, batzi, itzi faci de cap, chefuieshti shi altele...
dar asta nu este cea mai mare nenorocire cat naravul ochiului care incepe sa piarda din detalii pentru firul roshu, lasandu-se in minciuna shi inchipuire prin tehnicile de filmare...
ca daca ar fi un film documentar facut de un amator asta nu ar fi mare bai, sau o filmare in direct, dar fiindca este o masluire cu un anumit scop, folosindu-se de mijloacele inshelarii nocivitatea nu vine din inshelarea propriuzisa cat din naravul neobservat al felului defectuos de a privi la un film, lasandu-te antrenat in beatitudinea iluziei shi nemaifiind atent la realitate, la adevar, suferind apoi cate un shoc groaznic fie la sfarshitul filmului fie pe parcurs, asha ca shi cum ai fost scos din transa... shi nu shtii de ce te simtzi rau... poi ai gustat nu numai din minciuna shi iluzie crezand ca adevarate toate de acolo, ci tzi-ai imbolnavit shi simtzul privitului, al auzitului crezand in iluziile filmarilor bine ticluite...
Deci asha te capteaza shi filmul cum te capteaza o poveste, o barfa, dar povestea cand o povesteshte cineva nu-tzi inshala shi nu-tzi strica simtzurile cand o ascultzi, pe cand filmul itzi creaza "reflexe/invatzate" de care nu eshti conshtient iar sufletul se lasa inshelat shi imbatat in astfel de himere...
Singura poveste reala este fata babei shi fata moshului, sau pungutza cu doi bani, sau neghinitza... restul sunt himere shi minciuna shi filme cat cuprinde.
Deci actorii se prefac, in spatele lor sunt multzimi de oameni, se lucreaza shi se pazeshte de echipa de "boshi" shi de "bodiguarzi" ca sa nu se strice spectacolul, sa iasa bine, shi totzi sunt multzumitzi ca i-a trait filmul pe ei, starile alea porceshti pe care le ravneau ei... dar n-au observat cum sunt rapitzi in trairea barfei caci cu totzii s-au prelins la a nu mai tzine seama de detalii, ci au fost cu totzii purtatzi pe apa sambetei tzinandu-se de firul roshu al aventurilor... dar aventura nu este o aventura prin firul ei cel roshu ci este aventura reala care se desfashoara in timp ce te uitzi la film, aia e aventura, aia iluzorie pe care o traieshti, secunda cu secunda, clipa cu clipa pe tot parcursul filmului, deci nu filmul e aventura ci tu faci aventura ta... shi aventura multora este credulizarea placuta....
|