[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Există tradiţia că sufletul mortului veghează timp de trei zile lângă corp, insă apoi il părăseşte pentru că nu se mai recunoaşte in el pe măsură ce putrezeşte. Aşa se explica de ce la invierea lui Lazăr s-a subliniat minunea şi pentru că se depăşise această perioadă.
In cazul inmormântării Mântuitorului, Evangheliştii menţionează un singur giulgiu, simplu , de in, in care este invelit corpul, pe când Ioan giulgiuri , fâşii de pânză cu care era acoperită inclusiv faţa. La sinoptici nu apar aromatele ( de altfel , acesta este motivul pentru care femeile mironosiţe vin după sabat la mormânt, reglementare stipulată special şi in Talmudul babilonian ) , pe când la Ioan, Nicodim a adus "ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe", astfel că giulgiul este " cu miresme", " precum este obiceiul la evrei". <<< Va urma >>>

Se pare insă că aromatele nu erau folosite la fixarea fâşiior de pânză pe corp ci erau arse la mormânt. Unii spun câ mormântul lui Iisus era săpat in stâncă. Ioan spune doar că mormânul era intr-o grădină, aceeaşi in care Mântuitorul a fost răstâgnit, fiind, de aceea, aroape. Matei, Luca şi Ioan arată că mormântul era nou, fără ca nimeni să mai fi fost înainte ingropat in el. Matei adaugă chiar că mormântul îi aparţinea lui Iosif din Arimateea.