[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale intunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac intru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi ." ( Efeseni 5 )

Acceptarea = creşterea dorinţei păcătoase, "din şoricel se transformă in leu". Inima şi mintea , cuprinse de pornirea păcătoasă, se ataşează sentimental de păcat şi caută să-i găsească justificare raţională. De asemenea , simţurile se orientează spre exterior, spre implinirea poftelor trupeşti. Astfel patima pune stăpânire pe fiinţa omului, ajungând a fi implinită prin fapte păcătoase. Iubirea nu mai este jertfelnică, ci egoistă, iar persoana cealaltă devine un obiect al implinirii proprilor dorinţe păcătoase. Egoismul indepărtează alturismul persoanei desfrânate şi îi inchide căile de comunicare cu oamenii şi cu Dumnezeu.