[COLOR=red]
FLORI[/COLOR] [COLOR=red]
DE[/COLOR] [COLOR=red]
MAC[/COLOR]
[COLOR=black] Lucian BLAGA[/COLOR]
In frunza de cucuta amara
îmi fluier bucuriile-și-o neînțeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
[COLOR=red]flori de mac.[/COLOR]
Aș vrea să vă cuprind,
că, nu știu cum, petalele ce le purtați
îmi par urzite
din spuma roșie
a unui cald și-nflăcărat amurg de vară.
Aș vrea să vă culeg în brațe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Și-as vrea să vă strivesc,
că sunteți roșii, roșii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinșii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
și pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Iisus
când s-a-ngrozit de moarte.