[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Orice dovadă constrângătoare violează conştiinţa umană, schimbă credinţa in simplă cunoaştere. De aceea Dumnezeu Îşi limitează atotputernicia, Sa inchide în tăcerea iubirii Sale jertfelnice, retrage orice semn, suspendă orice miracol şi aruncă o umbră pe strălucirea feţei Sale. La această atitudine chenotică a lui Dumnezeu trebuie să răspundă credinţa in esenţa ei. Ea păstrează şi va păstra pururea ceea ce are in ea nncturn, o obscuritate crucificatoare, o marjă suficientă, pentru ca omul să-şi păstreze libertatea pentru a păstra mereu puterea să spună in orice moment Nu, să construiască pe refuz. Tocmai pentru că omul poate spune Nu, Da-ul lui poate să atingă o deplină rezonaţă şi "fiat"- ul său se află nu numai in acord, dar la acelaşi nivel vertiginos de liberă creaţie cu "fiat"-ul lui Dumnezeu.
{ Spicuiri - sinteză din cartea lui Paul Evdokimov : "Vârstele vieţii spirituale", Editura Christiana * Va urma }

Credinţa e un dialog. Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă. Dumnezeu nu dă ordine, El invită :"Ascultă Israel", sau "dacă vrei să fii deplin, desăvârşit". . .Decretului unui tiran i se răspunde cu o surdă rezistenţă, la invitaţia Stăpânului la ospăt răspunde fericita acceptare a "celui care are urechi", care se face pe sine ales, strângând in mână darul oferit. Mai adânc decât pudoarea divină cu privire la libertatea omului, "Mielul jertfit de la intemeierea lumii" desemnează inefabilul lui Dumnezeu succită un raport de reciprocitate. El Se oferă in Fiul şi , astfel , orice om poate fi un fiu al lui Dumnezeu. " Voi toţi sunteţi dumnezei, fii ai Celui Prea Înalt" ," Dumnezeu", cu condiţia de a vă recunoaşte fii in Hristos şi de a striga impreună cu Duhul " Avva, Părinte". Libertatea fiilor se identifică şi coincide cu Darul Tatălui, care este Duhul Sfânt.
{ Va urma }