Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Credința e un dialog. Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicatețe fără margini și niciodată irezistibilă. Dumnezeu nu dă ordine, El invită :"Ascultă Israel", sau "dacă vrei să fii deplin, desăvârșit". . .Decretului unui tiran i se răspunde cu o surdă rezistență, la invitația Stăpânului la ospăt răspunde fericita acceptare a "celui care are urechi", care se face pe sine ales, strângând in mână darul oferit. Mai adânc decât pudoarea divină cu privire la libertatea omului, "Mielul jertfit de la intemeierea lumii" desemnează inefabilul lui Dumnezeu succită un raport de reciprocitate. El Se oferă in Fiul și , astfel , orice om poate fi un fiu al lui Dumnezeu. " Voi toți sunteți dumnezei, fii ai Celui Prea Înalt" ," Dumnezeu", cu condiția de a vă recunoaște fii in Hristos și de a striga impreună cu Duhul " Avva, Părinte". Libertatea fiilor se identifică și coincide cu Darul Tatălui, care este Duhul Sfânt.
{ Va urma }
|
Și tocmai de aceea Dumnezeu acceptă să fie refuzat, necunoscut , respins , evacuat din propria Creație. Pe cruce , Dumnezeu , împotriva lui Dumnezeu, a luat partea omului. Creștinul este un om sărman, dar el știe că există Cineva și mai sărman. Cerșetor al iubirii la poarta inimii : "Iată stau la ușă și bat ; dacă cineva aude glasul Meu și deschide, Eu voi intra și voi cina cu el și el cu Mine ". "Fiul vine pe pământ pentru a Se așeza la masa celor păcătoși ". Dumnezeu , din veșnicie , nu gândește decât mântuirea omului și omul trebuie să-I lase această grijă lui Dumnezeu, să uite pur și simplu de ea și să nu o mai caute ; el trebuie să cugete la mântuire, ca rod al iubirii divine, căci Dumnezeu a iubit primul, nu se știe de ce.
{ Spicuiri- sinteză din cartea "Vârstele vieții spirituale" a lui Paul Evdokimov- Ed. Christiana . * Va urma }