Citat:
În prealabil postat de anne
Ce trissst sa-ti vina sminteala chiar prin preot...  ....Dar tu trebuie sa stii, sa intelegi ca nu sunt toti la fel...ca sunt si preoti plini de iubire fata de noi...care lupta pentru mantuirea noastra si se roaga pentru noi mai mult decat o putem noi face. Ma gandesc la relatia pe care o am cu duhovnicul meu...cu cata bucurie astept intalnirea...spovedania...mai ales ca e si un foarte bun psiholog...dincolo de har si sfintenie.Cat de frumos ...si cu cata dragoste ma sfatuieste in toate... La cate necazuri am avut de infruntat ar fi trebuit sa ma sinucid ...nu o data...Daca nu-l aveam pe Dumnezeu in suflet...si pe parintele duhovnic aproape... nu stiu daca as mai fi avut mintea intreaga... Oricum, fara duhovnic m-as simti orfana... probabil ca asa trebuie sa te simti si tu...oarecum abandonata... Cat ma doare, draga Silvia... ITI DORESC DIN SUFLET SA DAI SI TU PESTE UN ASTFEL DE DUHOVNIC... Nu vii la mine-n vacanta sa te duc la sfintia sa??? :)
(Iarta-ma, elenaf...pentru off topic)
|
Nu ma simt nici orfana, nici abandonata. Ma simt exact ca un om liber, stapan pe mine si pe actiunile mele. Nu sunt obligata sa cer voie nimanui ca sa fac ce vreau eu.
[COLOR=green]Fiecare e liber sa-si aranjeze viata cum vrea. Eu am realizat ca un preot poate fi mai rau decat oricare om, nu e cu nimic deosebit de macelarul din colt ori croitorul, ori frizerul. Este un om care nici macar responsabilitatea datoriei nu o are. Si, daca ar fi fost prima data... Dar intamplarea aceasta a umplut paharul care a dat pe dinafara...[/COLOR]