Eu cred in blesteme si mai ales in cele spuse de parinti pt copii lor. M-am convins dintr-o experienta proprie. Copil fiind eram la bunica si intr-o zi bunica m-a trimis sa duc niste carne la cealalta bunica(locuiesc amandoua in acelasi sat). Si eu pe drum, am hranit toti cainii pe care i am gasit cu carnea ce o avem la mine. Din vreo 4 kg de caren cat aveam l amine ma mai ajuns cu o mana. Bunicile s-au intalnit vorbind au descoperit unde disparuse restul. Iubeam si iubesc f mult animalele si faceam tot felul de nazbatii. Intr-o primavara facand ceva asemanator mama imi zice: "de ar da Dumnezeu sa te muste un caine sa nu iti mai placa asa mult". Vocea si cuvintele ei imi suna clar in minte si acu dupa 17 ani. In acelasi an, in Ajunul Anului Nou am fost musca de un caine ciobanesc. Aproape mia smuls pulpa piciorului. Am o cicatrice f urata si o frica sa o mai supar pe mama. E si dansa constienta acuma de puterea unor cuvinte spuse la nervi.
__________________
Iertati-ma!
|