[cristiboss56]

Ştiinţa işi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute verificabile, şi mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sfântul Apostol Pavel, " credinţa este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcende ordinea necesităţii. " Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut " vrea să spună : cei ce au crezut, fără să fie obligaţi , forţaţi, constrânşi să o facă. Credinţa apare astfel ca o depăşire a raţiunii, comandată de raţiunea insăşi, atunci când ea a ajuns la limita sa. Credinţa zice : "Dă unica ta raţiune ( logos ) şi primeşte in schimb Logos-ul." Ea este o transcendenţă către evidenţă, către realitatea ascunsă care se revelează. Experienţa ei inseamnă deodată şi revelaţia ei. Ea suprimă orice demonstraţie, orice imediat, orice noţiune abstractă despre Dumnezeu şi face indată prezent pe acest Cineva, Care este cel mai intim cunoscut.
{ Va Urma }