[vsovi]

[SIZE=3]"Despre dragoste[/SIZE]
[SIZE=3]Nu dori să fi stimat şi iubit de oameni cu deosebire, că aceasta se cuvine numai [/SIZE][SIZE=3]lui Dumnezeu care n-are Luişi asemănare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, că [/SIZE][SIZE=3]aceasta se cuvine să fie închinată numai lui Dumnezeu; nici altul să cuprindă în inima ta [/SIZE][SIZE=3]locul acesta ci Hristos să-l cuprindă în tine şi-n tot omul bun. [/SIZE][SIZE=3]În vremea ispitelor să nu părăseşti mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile [/SIZE][SIZE=3]gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii. Căci aşa fiind probat cu [/SIZE][SIZE=3]bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu. Iar de-o vei [/SIZE][SIZE=3]părăsi, te ve afla neprobat, lipsit de bărbăţie şi nestatornic. [/SIZE][SIZE=3]De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău [/SIZE][SIZE=3]să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi şi [/SIZE][SIZE=3]te împacă cu fratele tău" şi venind adu lui Hristos, cunoştinţă curată prin rugăciune [/SIZE][SIZE=3]stăruitoare, darul dragostei.[/SIZE]
[SIZE=3]Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de [/SIZE][SIZE=3]ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi [/SIZE][SIZE=3]din dragostea dumnezeiescă şi să te afli străin de viaţa veşnică. [/SIZE][SIZE=3]Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte [/SIZE][SIZE=3]pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor [/SIZE][SIZE=3]vii. [/SIZE][SIZE=3]Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit [/SIZE][SIZE=3]împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l [/SIZE][SIZE=3]de a flecări împotriva aproapelui. [/SIZE][SIZE=3]Să nu loveşti vreodată pe vreunul din fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, [/SIZE][SIZE=3]ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea [/SIZE][SIZE=3]conştiinţei, aducându-ţi (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi [/SIZE][SIZE=3]mintea de la dumnezeiasca îndrăznire. [/SIZE][SIZE=3]Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îţi aduc sminteli împotriva altuia. [/SIZE][SIZE=3]Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, faţă de cele ce se întâmplă cu voie sau fără [/SIZE][SIZE=3]de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoştinţa lui Dumnezeu pe cei [/SIZE][SIZE=3]ce o iubesc pe ea. [/SIZE][SIZE=3]Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor. [/SIZE][SIZE=3]De pildă pe unul iubindu-l şi pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; [/SIZE][SIZE=3]sau pe acelaşi odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini. [/SIZE][SIZE=3]Oamenii se iubesc unii pe alţii, fie în chip vrednic de laudă, fie în chip vrednic de [/SIZE][SIZE=3]ocară, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeşte cel virtuos pe toţi, atât pe [/SIZE][SIZE=3]cel virtuos cât şi pe cel ce încă nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinţii pe [/SIZE][SIZE=3]copii şi invers; sau pentru slava deşartă, cum iubeşte cel slăvit pe cel ce-l slăveşte; sau [/SIZE][SIZE=3]pentru iubirea de argint, cum iubeşte cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru [/SIZE][SIZE=3]plăcere, ca cel ce-şi slujeşte stomacul şi cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este [/SIZE][SIZE=3]vrednică de laudă, a doua este mijlocie, celelalte sunt pătimaşe. [/SIZE][SIZE=3]Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, pe alţii iarăşi îi [/SIZE][SIZE=3]iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate [/SIZE][SIZE=3]cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel [/SIZE][SIZE=3]deopotrivă. [/SIZE][SIZE=3]Dragostea ne face să iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, şi aceasta [/SIZE][SIZE=3]nu se poate decât numai prin lepădarea de sine şi de toate. Fiecare din voi dacă se [/SIZE][SIZE=3]leapădă de tot ce are, nu poate să nu fie Mie ucenic. "Iată acum ce este bun sau ce este [/SIZE][SIZE=3]frumos, fără numai a locui fraţii împreună", că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de [/SIZE][SIZE=3]veci.[/SIZE]
[SIZE=3]Deşertăciunea deşertăciunilor[/SIZE]
[SIZE=3]Fie de-a cunoaşte toată Biblia pe de rost, precum şi toate pildele înţelepţilor, la[/SIZE]
[SIZE=3]ce-ţi foloseşte de n-ai dragostea lui Dumnezeu şi Harul Lui. Toate sunt deşertăciuni, [/SIZE][SIZE=3]afară de a iubi pe Dumnezeu şi de a sluji numai Lui. [/SIZE][SIZE=3]Înţelepciunea de mai sus este să năzuieşti la Împărăţia Cerurilor, dispreţuind [/SIZE][SIZE=3]lumea. [/SIZE][SIZE=3]Deşertăciunea este aşadar, a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în [/SIZE][SIZE=3]ele; deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune [/SIZE][SIZE=3]este a merge după dorinţele trupului - şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă [/SIZE][SIZE=3]grea îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă - şi a nu te gândi ca să trăieşti [/SIZE][SIZE=3]cum se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea [/SIZE][SIZE=3]ce va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, - şi a nu te [/SIZE][SIZE=3]grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are. [/SIZE][SIZE=3]Fie de-aş avea toată ştiinţa lumii, dacă n-am dragoste la ce-mi foloseşte aceasta în [/SIZE][SIZE=3]faţa lui Dumnezeu care mă va judeca după fapte."[/SIZE]