[vsovi]

[SIZE=4]"Iubirea e cărarea[/SIZE]
[SIZE=4]Potrivnicul L-a încercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinţa trupului, prin [/SIZE][SIZE=4]slava deşartă şi prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse în ele [/SIZE][SIZE=4]momeala plăcerii, sau acul păcatului, însă în chip felurit. Toate la un loc alcătuiesc [/SIZE][SIZE=4]chipul dintâi al vrăjmaşului, sau, după Sf. Maxim, ispita prin plăcere. Tot războiul [/SIZE][SIZE=4]potrivnicului acesta a fost: ca să-L facă pe Domnul să calce dragostea către Dumnezeu [/SIZE][SIZE=4]ca Tată. Căci ştia vrăjmaşul că plăcerea pământească, pentru cine umblă după ea, are [/SIZE][SIZE=4]drăceasca putere ca să desfacă pe om de dragostea lui Dumnezeu şi să i-o întoarcă spre [/SIZE][SIZE=4]plăcerea a orice altceva afară de Dumnezeu. Prin urmare, dacă mai avem inima prinsă de [/SIZE][SIZE=4]ceva de pe pământ, stăpânitorul lumii acesteia încă ne mai ţine legaţi în împărăţia lui, de [/SIZE][SIZE=4]vreme ce dragostea noastră către Dumnezeu încă n-a ars şi aceea.[/SIZE][SIZE=4]După ce Domnul l-a bătut pe diavolul în Pustia Carantaniei, a venit ca să-l bată şi [/SIZE][SIZE=4]între oameni. Satana i-a răsculat împotriva Mântuitorului pe oamenii puternici de atunci, [/SIZE][SIZE=4]viclenii vremii, cărturarii şi fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu [/SIZE][SIZE=4]putere mare, ca doară-doară Iisus îi va blestema sau îi va urî, şi aşa va greşi măcar [/SIZE][SIZE=4]împotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni. Aceasta e, cum zice Sf. [/SIZE][SIZE=4]Maxim, ispita a doua, prin durere, care e stârnită de potrivnicul, cu menirea de a învrăjbi [/SIZE][SIZE=4]pe Iisus cu oamenii şi pe oameni înreolaltă. Iată cuvintele Sf. Maxim mărturisitorul [/SIZE][SIZE=4]despre acest numit al doilea fel de ispită, pe care l-a avut Mântuitorul de învins: [/SIZE][SIZE=4]"După ce aşadar, prin biruinţa asupra primei ispite, cea prin plăcere, a zădărnicit [/SIZE][SIZE=4]planul Puterilor, Căpeteniilor şi Stăpâniilor celor rele, Domnul le-a îngăduit să-şi pună în [/SIZE][SIZE=4]lucrare şi al doilea atac, adică să vină şi încercarea ce le mai rămăsese, ispita prin [/SIZE][SIZE=4]durere".[/SIZE][SIZE=4]Să urmărim deci uneltirile protrivnicului, să vedem metoda lui şi metoda lui [/SIZE][SIZE=4]Dumnezeu, tot după cuvintele Sf. Maxim: [/SIZE][SIZE=4]"Neputând vrăjmaşul să-l facă pe Domnul să calce porunca iubirii de Dumnezeu, [/SIZE][SIZE=4]prin cele ce I le-a făgăduit în pustie, s-a străduit pe urmă, după ce-a venit în lume, cu [/SIZE][SIZE=4]ajutorul nelegiuiţilor iudei, să-L facă să calce porunca iubirii de oameni. Satana (care [/SIZE][SIZE=4]însemnează potrivnic) îi îndemna pe cărturari şi farisei la felurite meşteşuguri împotriva [/SIZE][SIZE=4]lui Iisus, ca, neputând răbda încercările, cum credea el, să fie adus să-i urască pe cei ce-I [/SIZE][SIZE=4]întindeau curse şi aşa să calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, [/SIZE][SIZE=4]cunoscând gândurile potrivnicului, n-a urât pe fariseii puşi la lucru de el (căci cum ar fi [/SIZE][SIZE=4]făcut-o fiind din fire bun?) ci, prin iubirea faţă de ei, bătea pe cel ce lucra prin ei, iar pe [/SIZE][SIZE=4]cei purtaţi de el, nu înceta să-i sfătuiască, să-i mustre, să-i înfricoşeze, să-i plângă, ca pe [/SIZE][SIZE=4]unii ce puteau să nu se lase conduşi de el. Blestemat de ei, se purta cu îndelungă răbdare. [/SIZE][SIZE=4]Mântuitorul, e drept, i-a mustrat şi i-a certat ce nimeni altul, însă nu i-a urât nici o clipă, [/SIZE][SIZE=4]de vreme ce diavolul din ei îl certa şi-l umilea dându-l la iveală şi arzându-l cu adevărat, [/SIZE][SIZE=4]iar pe ei îi iubea şi-i învăţa înainte. Pătimea cu îndurare şi le arăta toate faptele iubirii, îi [/SIZE][SIZE=4]învăţa căile vieţii şi zugrăvea prin fapte chipul vieţuirii cereşti; vestea învierea morţilor [/SIZE][SIZE=4]şi făgăduia viaţa veşnică şi Împărăţia Cerurilor celor ce cred; iar necredincioşilor [/SIZE][SIZE=4](ateilor) le vestea înfricoşatele pedepse veşnice. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) îi [/SIZE][SIZE=4]bătea cu iubirea de oameni, iubindu-i şi pe ei deşi-i ducea acela. [/SIZE][SIZE=4]O, minunat război! În loc de ură Iisus arată iubirea şi răpune pe tatăl răutăţii prin [/SIZE][SIZE=4]bunătate. În acest scop, răbdând atâtea rele de la ei - mai adevărat vorbind, pentru ei - Sa [/SIZE][SIZE=4]străduit până l-a moarte, în chip omenesc, pentru porunca iubirii, şi dobândind biruiţa [/SIZE][SIZE=4]deplină împotriva diavolului, a primit cununa învierii pentru noi. Astfel Adam Cel nou a [/SIZE][SIZE=4]înnoit pe cel vechi."[/SIZE]
[SIZE=4]Trăirea acestor porunci arde pe diavol aşa de cumplit, încât acesta răscoală [/SIZE][SIZE=4]puterile iadului şi cu ele aţâţă pe oamenii lumii acesteia, care-s biruiţi de el, şi-i [/SIZE][SIZE=4]năpăstuieşte împotriva lui Iisus şi a oricărui ucenic al Lui. Iar prin lege, prin stăpânitorii [/SIZE][SIZE=4]lumii acesteia, prin slujitorii templului: arhiereii Ana şi Caiafa, prin Iuda vânzătorul, [/SIZE][SIZE=4]diavolul nu-L mai putea răbda să-i facă împărăţia de jaf, şi-I cere nedreaptă răstignire pe [/SIZE][SIZE=4]cruce, în rând cu tâlharii. [/SIZE][SIZE=4]Când războiul nevăzut între iubire şi ură a ajuns aci, Iisus bate pe diavol - tot ca [/SIZE][SIZE=4]om, să nu uităm - prin neputinţa şi nepreţul trupului, adică prin desăvârşita lepădare de [/SIZE][SIZE=4]sine, sau prin primirea de bunăvoie a morţii. Plăcerea a alungat-o cu hotărâre puternică, [/SIZE][SIZE=4]durerea însă a primit-o cu dorire mare. Amin."[/SIZE]