[mariamargareta]

[COLOR=purple]34. Misterele Pucioasei (XXX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XIX:[/COLOR] Schimbarea poruncilor, inconsecvenţe, repetiţii şi îndemnuri controversate [COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=Blue]Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]10.[/COLOR] Predestinarea

Predestinarea nu este acceptată de către învăţătura creştină. O întâlnim însă disimulată, în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“Mulţi dintre creştinii de azi zic că nu au puterea sfinţilor. Eu zic că ai, dar nu vrei să dai puterea lui Dumnezeu. Fiule, cum a încăput Dumnezeu în casele voastre? A încăput că [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşa a fost să fie[/COLOR][COLOR=blue].” (13/26 februarie 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR] Mai puţină odihnă şi mai multă muncă!
[COLOR=blue]“Ştiu că sunteţi cu trup şi trebuie să vă odihniţi, dar auziţi de la Dumnezeu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]micşoraţi odihna, ca să munciţi[/COLOR][COLOR=blue] să vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]tămăduiţi de necazuri[/COLOR][COLOR=blue].” (10/23 februarie 1973)[/COLOR]
Neodihna e un bun prilej pentru a aplica o reţetă pragmatică prin care să se distrugă duhurile rele:
[COLOR=blue]“Du aceste şoapte şi nu încetaţi a vă ruga ziua şi noaptea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Renunţaţi la somn[/COLOR][COLOR=blue] şi aprindeţi candelele, pentru distrugerea duhurilor rele.” (20 februarie/5 martie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Creştinii trebuie să renunţe complet la animalele din bătătură
[COLOR=blue]“…Fiilor, se cade ca în zilele şi în ceasul de astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu mai ţii nici vacă, nici cal, nici capră, nici oaie, nici păsări[/COLOR][COLOR=blue], ca să nu te mai scoată de la rugăciune şi de la legile Mele.” (31 mai/13 iunie 1973)[/COLOR]
Trei, sau chiar patru ar putea fi motivele ce s-ar putea invoca în sprijinul acestei teorii năstruşnice:
1.Ce s-a spus explicit: creştinii să nu mai fie “scoşi” de la rugăciune, pentru a îngriji, hrăni, adăpa şi păzi animalele din ogradă;
2.Ce s-a spus implicit: creştinii să nu mai aibă la îndemână sursele pentru carne, ouă, lapte, sau derivatele lor: brânză, unt, etc., pentru a împlini mai uşor “legea cea nouă”, care le interzice să consume aceste produse. Paradoxal, tot creştinii aceştia, zişi “de Noul Ierusalim”, folosesc din plin lâna oilor(pentru cergi, covoare şi pulovere), pielea (pentru încălţăminte, genţi, curele şi haine) şi penele (pentru perne). Încălţămintea din piele este pentru ei chiar un deziderat absolut: cât de săraci ar fi, niciodată n-ai să-i vezi pe aceşti creştini că îşi cumpără pantofi din “înlocuitori”. Pentru aceasta alţi oameni, “necreştinii”, vor trebui să îngrijească în curtea lor animale şi păsări, să le colecteze lâna, pielea şi penele şi să le prelucreze pentru “creştinii” de la Pucioasa. Cinstit ar fi ca, dacă tot consideră pucioşii creşterea animalelor o activitate necreştinească, să se lipsească definitiv de pielea, penele, lâna, coarnele şi copitele lor. De ce să fie alţii obligaţi să le “cultive” pentru ei? Nu zice în Scriptură aşa: “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face?” Scriptura însă, mai trebuie şi citită, ca să poţi s-o aplici.
3. Dacă ai animale în curte, te mai şi ataşezi de ele, poate chiar ajungi să le iubeşti, şi iată cum ai ieşit din legea iubirii de Dumnezeu, pe care, nu-i aşa? trebuie să-L iubeşti din toată fiinţa ta, încât nu-ţi mai rămâne ce să mai dai şi la alţii.
4. Animalele libere (în special câinii) spurcă peste tot locurile pe unde trec, lăsând murdărie prin toate locurile unde se pretinde a fi o curăţenie exemplară. Dacă ar citi Biblia, pucioşii ar vedea că Dumnezeu se scârbeşte de necurăţiile lăsate peste tot pe unde se poate păşi cu pasul [COLOR=purple](Deut. 23:13,14)[/COLOR]
Ei bine, primii care [COLOR=fuchsia]NU[/COLOR] împlinesc această cerinţă, formulată încă din 13 iunie 1973,sunt tocmai creştinii de la Pucioasa. Ei ţin în ograda lor [COLOR=fuchsia]doi cai[/COLOR] de ani de zile, pe care-i adăpostesc într-un grajd micuţ şi murdar, şi de care se folosesc pentru diverse lucrări sau pentru cărăuşie. Dumnezeu le-a dat odată un semn, pentru că le-au fost furaţi într-o noapte amândoi caii, dar ei, încăpăţânaţi, îndată şi-au cumpărat alţii. Aşa mare a fost graba ca să-i înlocuiască pe cei pierduţi, încât n-au mai ţinut cont de nimic, aşa că unul dintre caii cumpăraţi a fost un cal de curse, obişnuit numai cu alergările pe hipodrom, nicidecum să fie pus la jug. Când au văzut ei că nu-l pot folosi la nimic, l-au înlocuit şi pe acela. Drept este că singurul care e “scos de la rugăciune” e Gheorghiţă, îngrijitorul cailor. Iar de iubit, caii nu prea sunt iubiţi decât de Gheorghiţă , de Iliuţă şi de încă vreo câţiva. Restul, îi suportă cam greu, strâmbând din nas, că de, calul miroase greu, mai ales dacă are grajdul mic.
În ceea ce priveşte ataşamentul exagerat faţă de patrupede, se poate spune că “mânăstirea” de la Pucioasa, dacă încă n-a ajuns la statutul râvnit de “rai pe pământ”, apoi în mod sigur a ajuns să fie raiul câinilor şi al pisicilor. Mai ales câinii, ei sunt aici mai iubiţi chiar şi decât oamenii, pe motiv că sunt mai sinceri, mai credincioşi, mai înţelegători şi mai ascultători decât fiinţele cu două picioare. La fel ca pentru cei doi cai, şi pentru câini Dumnezeu le-a dat pucioşilor semne mustrătoare, şi încă în mai multe rânduri, când cei mai iubiţi câini ai lor au murit în chinuri sau au dispărut pur şi simplu (cea mai celebră fiind dispariţia neaşteptată a unei potăi, pe nume Maf, mascota liderilor pucioşi, idolul lor, “căţelul de aur” după care ei au plâns nemângâiaţi câteva luni, au pus afişe în tot oraşul cu poza lui color, oferind o substanţială recompensă găsitorului, şi au făcut rugăciuni fierbinţi ca “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” să-l aducă pe Maf înapoi acasă, nevătămat; dar degeaba, că nu i-a ascultat nimeni: nici “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, nici Atotţiitorul). Aici, câinii au un regim special, ei putând să se plimbe printre creştini nestingheriţi, uşurându-se pe unde apucă (cu o afinitate aparte pentru sculpturile monumentale ale lui Marian Zidaru care-i reprezintă pe “Moise” , pe “Melchisedec” şi pe “Al Şaptelea Înger”), în timpul meselor comune şi chiar în toiul celor mai importante slujbe, deşi se ştie că pătrunderea unui patruped în locaşul de cult atrage după sine automat desacrarea locaşului de rugăciune şi necesită imperios resfinţirea lui.
“Grădina zoologică” de la Pucioasa este de fapt o arenă pe care se experimentează o idolatrie modernă, al cărei beneficiar este în principal rasa canină. Dragostea exagerată a liderilor pucioşi faţă de câini şi pisici se pare că este moştenită de pe vremea “sfântei Virginia”, şi este chiar încurajată găzduirea “maidanezilor” de pripas, iar în felul acesta îşi găsea ea şi o motivaţie “canonică”:
[COLOR=blue]“Daniele, trâmbiţa Mea a primit un pisoi mic, şi Nicolae ţine să-l înstrăineze, şi ea a zis să ducă pisoiul, dar i-a stat în faţă un zid, şi glas a auzit: “Nu înstrăina pisoiaşul acesta, că precum el a venit la voi, aşa vor veni străinii şi se vor aciua lângă streaşina aceasta”. Vedeţi pământul acesta şi voi nu ştiţi nimic. Pregătiţi-vă, că vor veni şi animalele şi făpturile şi ce e alungat de lume şi vor sălăşlui lângă Mine, şi atunci să nu zici:”pleacă, şi să nu intri în curtea Mea!”, că te vede cineva” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]
“Maidanezi” au tot fost găzduiţi la Pucioasa, dar proorocia cu “străinii care vor veni şi se vor aciua”, după modelul “maidanezilor”, nu s-a mai împlinit.
Biblia dimpotrivă, deşi vorbeşte destul de des despre câini, întotdeauna o face la modul peiorativ, şi în nici un caz nu se recomandă ţinerea lor în casă şi în pat. Iată aici doar două exemple:
[COLOR=purple]Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (Petru 2;22)[/COLOR]
[COLOR=purple]Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! (Apoc.22:15)[/COLOR]
Întrebarea care se pune în final este aceasta: Dacă cei de la Pucioasa, care se consideră a fi “cei credincioşi”, de dragul a doi cai şi cinci câini nu împlinesc “Cuvântul” pe care ei îl numesc pompos ”Sfânta Evanghelie după Sfânta Virginia”, cum de mai au ei pretenţia să-l împlinească alţii, adică “cei chemaţi”? E o doză straşnică de tupeu în această atitudine.