[mariamargareta]

[COLOR=purple]34. Misterele Pucioasei (XXX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XIX:[/COLOR] Schimbarea poruncilor, inconsecvenţe, repetiţii şi îndemnuri controversate [COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=Blue]Partea a IV-a

[/COLOR] [COLOR=blue]13. [/COLOR]Cu toate acestea, creştinii ţin în curte vite şi păsări, ba chiar sunt încurajaţi de “Domnul”, dacă ele sunt bine îngrijite
[COLOR=blue]“…Mai sunt copilaşi de ai Mei ca voi…Ei se duc cu toţii la bisericuţă, şi în casă stau cu toţii şi nimeni nu ştie că ei sunt acasă, şi cântă într-un loc ascuns. Au [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi ei[/COLOR][COLOR=blue] vite şi păsări, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt aranjate[/COLOR][COLOR=blue] ca să nu facă zarvă” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]
Contradicţia cu mesajul din [COLOR=blue]31 mai/13 iunie 1973[/COLOR]este scandaloasă. Singura condiţie restrictivă este ca animalele de curte să fie aranjate în aşa fel încât “să nu facă zarvă”. Iar “mersul la biserică” (abandonat în totalitate de către pucioşii de astăzi) era pe vremea aceea o mare virtute.

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Creştinii sunt îndemnaţi insistent să omoare insectele
[COLOR=blue]“Daniele, am grăit de multe ori [/COLOR][COLOR=fuchsia]să omorâţi insectele[/COLOR][COLOR=blue], dar voi n-aţi împlinit” (1/14 august 1973)[/COLOR]
Daniel (păstorul nea’Mişu) se pare că nu prea ştia ce este ascultarea de Dumnezeu, dacă era atât de nepăsător faţă de o poruncă aşa de mare şi atât de repetată.

[COLOR=blue]15 . [/COLOR]Mirul de la “templul” lui mama Gigi, la concurenţă cu mirul preotului Leonard
[COLOR=blue]“Daniele, când vei turna primul beton, să fie de jur împrejur toate şanţurile stropite cu agheasmă şi tămâiate şi unse cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mir de la preotul acela[/COLOR][COLOR=blue]. O picătură de la el şi zece picături din candelele de la cuibul Meu. Şi să aduceţi pe preotul Leonard să facă slujba” (2/15 august 1973)[/COLOR]
S-ar putea deduce că mirul preotului Leonard era de zece ori mai eficient decât mirul lui mama Gigi (Virginia Tudorache), îndată ce pentru acelaşi efect benefic era nevoie de o singură picătură luată de la el. Mai târziu însă, mirul preoţilor de mir n-a mai fost agreat. Creştinii sunt invitaţi chiar să-l evite cu grijă:
[COLOR=blue]“ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari. Sunt mulţi măcelari şi brutari care s-au făcut din mândrie şi pentru bani. Mulţi s-au făcut ciobani, dar pentru brânză şi pentru lână. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Feriţi-vă de mirul păcătoşilor[/COLOR][COLOR=blue]. Oiţele Mele, sunt mulţi sunt puşi în numele Meu, dar nu sunt cu Dumnezeu.” (4/17 iulie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Reţetă pentru tămăduire şi “rugăciunea prin interpuşi”
[COLOR=blue]“Pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]tămăduirea[/COLOR][COLOR=blue] sufletului şi a trupului, să se citească în [/COLOR][COLOR=fuchsia]opt ore[/COLOR][COLOR=blue] patruzeci de paraclise, şi în [/COLOR][COLOR=fuchsia]opt ore[/COLOR][COLOR=blue] Psaltirea de la cap la cap, şi Cântările lui Moise. Şi în afară de aceasta, vă priveşte. Şi apoi, Ceasurile şi Canoanele” (7/20 septembrie 1973)[/COLOR]
Aşadar, rugăciunea trebuie să ocupe minim 16 ore din zi! Dacă adăugăm însă [COLOR=blue]Ceasurile şi Canoanele[/COLOR] , şi mai ales dacă luăm în serios adaosul maliţios “[COLOR=blue]în afară de aceasta, vă priveşte”, [/COLOR]observăm că din cele 24 de ore ale unei zile mai rămân 2-3 ore de odihnă, şi atât.[COLOR=blue] “Reţeta” [/COLOR]este atât de anacronică, inumană şi nerealistă, încât, peste ani de zile, acelaşi “Dumnezeu de la Pucioasa” (sau, un altul în numele lui, cine mai poate şti?) se adresa într-un alt “Cuvânt” (dar cu acelaşi aer de maliţiozitate, parcă chiar cu satisfacţie), creştinilor (im)puşi la muncile gospodăreşti de dimineaţa până seara:[COLOR=blue] “Mai ai timp să te rogi? Nu mai ai!”[/COLOR]
Consecinţa inevitabilă este că rugăciunile se citesc astăzi în mare grabă, pentru a putea fi parcurse integral. S-a ajuns astfel tocmai la fenomenul opus: creştinii au uitat de mult de cele “[COLOR=fuchsia]opt ore[/COLOR]” obligatorii pentru Psaltire şi alte “[COLOR=fuchsia]opt ore[/COLOR]” pentru cele patruzeci de Paraclise, şi se antrenează acum la obţinerea unor “performanţe” greu de crezut. Aşa s-a ajuns că acum unii creştini pretind că parcurg toată Psaltirea în doar câteva zeci de minute. Presupunând că ei nu mint de fel când afirmă aşa ceva, este de înţeles că aspectul calitativ al rugăciunii lor lasă extrem de mult de dorit. Reacţiile Verginicăi nu întârziaseră să apară încă demult, de la primele semne de zburdălnicie duhovnicească:
[COLOR=blue]“ O, citeşti rugăciunea şi Eu sunt lângă tine. Eu am citit două cuvinte, tu ai citit o sută de cuvinte şi nu am înţeles dintr-o sută nici două cuvinte, că le-ai spus în grabă, ca să termini iute…”(3 februarie 1978.)[/COLOR]

O altă inovaţie este “ajutorul la rugăciune”. Liderii pucioşi, plictisiţi probabil de atâţia ani de rugăciune fără nici un efect spectaculos, au inventat un sistem de rugăciune extrem de eficient şi ingenios. Ei au inventat o metodă absolut originală, ce poate fi numită “rugăciune prin interpuşi”. Pentru aceasta, ei îi cheamă în mod sistematic, în fiecare zi, pe câţiva acoliţi mai de nădejde pentru a “se ruga împreună”, în sistemul întovărăşirii: adică, liderii “împart” acoliţilor ciosvârte din Psaltire şi din Paraclise, iar aceştia parcurg astfel o parte însemnată din rugăciunile care stăteau în sarcina liderilor. Acoliţii se roagă aşadar “în dreptul şi în numele liderilor Mihaela şi Nicuşor”, ca să le mai uşureze lor munca duhovnicească, săracii, că şi aşa sunt obosiţi de o zi întreagă de stat degeaba, de vorbit ore întregi la telefonul mobil şi de bârfit, cât cuprinde: ce-au mai făcut unii, ce-au mai dres alţii dintre creştinii din subordine şi cei de la Bucureşti, şi mai ales dintre cei răzvrătiţi, care au cam mirosit cum merg lucrurile la Pucioasa şi nu prea îi mai ascultă în ultima vreme.
[COLOR=blue]17. [/COLOR]Reţete de post
[COLOR=blue]“ Pentru posturi, vă mai aduc aminte să postiţi ca strămoşii voştri: o dată pe zi să mâncaţi, seara, puţină pâine şi apă.” (15/28 februarie 1975)[/COLOR]
Comentariile sunt de prisos. În orice caz, Biserica are o poziţie mult mai nuanţată faţă de post, ţinând cont şi de situaţiile speciale (bătrâni, copii, suferinzi, bolnavi cronici, etc.)
[COLOR=blue]“ Postiţi! Domnul Iisus Hristos a obligat pe poporul Său să postească, că în vremea ce va veni, postul te va scoate. Şi lunea, miercurea şi vinerea, să mănânci numai de post, dar post uscat…”(9 octombrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]18. [/COLOR]“Bunii creştini” îşi fac amulete şi talismane din pietricele sfinte
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue]…Copilaşii mei, se va strica şi bisericuţa şi crucea, ca să se aşeze în locurile lor fiarele lor. Dar să ştiţi tată, să fiţi ca oamenii buni creştini. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Să iei din bisericuţă o pietricică şi să o ţii la tine, că e sfântă[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu voi scrie pe ea un nume şi cu ea nu vei pieri, căci numele de pe piatră e numele Unuia Care va clădi şi va zidi veacul pentru totdeauna.” (4/17 ianuarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]19. [/COLOR]Se instituie o nouă “zeciuială” (dar un pic mai mare)
[COLOR=blue]“… O, creştine, ai făcut legământ ca să împarţi un sfert la săraci, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un sfert la biserică[/COLOR][COLOR=blue], şi restul pentru tine. Ai făcut tu aşa? O, tată, vei plânge cu amar să treci la Dumnezeu, dar nu vei putea că e război între noi.” (19 martie 1974)[/COLOR]
Zeciuiala însemna a zecea parte, adică 10%. Sfertul însemnă 25%, adică un impozit mai mult decît dublu faţă de zeciuială. Trei luni mai târziu se ajunge la trei sferturi, adică la 75%! De şapte ori şi jumătate mai mult decât impozitul de pe vremea lui Moise:
[COLOR=blue]“ Poporul Meu, a sosit vremea ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]trei părţi ale tale să le laşi[/COLOR][COLOR=blue] pe cale. A venit vremea să iubeşti mai mult pe Dumnezeu. Poporul Meu iubit, întru care am binevoit, a venit vremea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să desparţi de la tine din casă trei sferturi[/COLOR][COLOR=blue] din viaţă, ca să poţi să fii credincios” (14 iunie 1974)[/COLOR]