[mariamargareta]

[COLOR=purple]34. Misterele Pucioasei (XXX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XIX:[/COLOR] Schimbarea poruncilor, inconsecvenţe, repetiţii şi îndemnuri controversate [COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=Blue]Partea a V-a

[/COLOR] [COLOR=blue]25. [/COLOR]Şi bărbaţii, şi femeile, trebuie să aibă mereu capul acoperit

[COLOR=blue]“ Încă odată mai repet către tinerii lui Israel: nu vă mai purtaţi cu capetele goale, că dacă nu, vă dau durere de cap şi nimeni nu vă mai tămăduieşte. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai purtaţi capul descoperit[/COLOR][COLOR=blue] ca lumea – [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi bărbatul şi femeia[/COLOR][COLOR=blue] – ; aţi auzit?...” (1 septembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ …[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu vă purtaţi cu capul descoperit[/COLOR][COLOR=blue]. Încă odată repet: scrie Mihaile pe cel ce împlineşte, scrie şi pe cel ce nu împlineşte!...” (11 iunie 1975)[/COLOR]
După cum Sfântul Apostol Luca a fost desemnat cu “fotografierea fiecărui eveniment de pe pământ şi cu ţinerea unei evidenţe a arhivelor fotografice”, iată că Mihail Arhanghelul este desemnat în mod repetat şi insistent să se ocupe cu ţinerea evidenţei scrise a celor care se poartă cu capul descoperit şi – separat – a celor care stau mereu cu ceva pe cap. Deşi, nici nu era neapărat nevoie de două liste, căci se putea proceda prin simpla excludere: cei care nu se vor regăsi pe lista neîmplinitorilor, în mod sigur sunt dintre cei împlinitori.
Dar uneori şi Mihail este depăşit de situaţie, şi atunci “Domnul” îi trimite ajutoare la scriptologie pe arhanghelul Gavriil şi pe proorocul Daniil:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scrie Mihaile, scrie Gavriile, scrie Daniele[/COLOR][COLOR=blue], că am stat de vorbă cu creştinii…” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
Nu numai capul trebuie acoperit, ci aproape tot corpul:
[COLOR=blue]“ Nu mai purtaţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mâinile[/COLOR][COLOR=blue] goale, nu mai purtaţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pieptul[/COLOR][COLOR=blue] gol şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]părul[/COLOR][COLOR=blue] descoperit. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Bărbaţi, nu mai purtaţi capul descoperit[/COLOR][COLOR=blue]. Deosebiţi-vă de lume…” (1 august 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ V-am spus mereu: puneţi acoperământ pe cap, că pentru cârpa aceasta, sau [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru basca aceasta[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei pieri[/COLOR][COLOR=blue] pe calea ta şi nu numai[/COLOR][COLOR=fuchsia] tu[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi toată casa ta[/COLOR][COLOR=blue]…” (17 august 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Feriţi-vă de goliciune. Căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cine[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va purta bască pe cap[/COLOR][COLOR=blue] în aceste două vremi, va purta sac şi se va îmbrăca în rogojină…” (4 octombrie 1975)[/COLOR]
Surprinde aici nu numai radicalismul cu care se impune o poruncă radical diferită de cea din Biblie, dar şi ameninţarea grosieră cu pedepse disproporţionate faţă de “gravitatea” eventualei încălcări a “poruncii”. Se merge până la dezgroparea acelei ameninţări vechi-testamentare: “Părinţii au mâncat aguridă, iar copiilor li se vor strepezi dinţii”, deşi tot în Vechiul Testament se promite că după venirea lui Mesia nu va mai fi aşa:
[COLOR=#993300]“În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".[/COLOR]
[COLOR=#993300]Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii.” (Ier. 31, 29-30)[/COLOR]
Biblia confirmă, într-adevăr, necesitatea portului unui acoperământ pe capul femeii, la rugăciune, dar justifică în acelaşi timp un comportament diferit pentru bărbat!:
[COLOR=#993300]“Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. “ (I Cor. 11,4)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul[/COLOR][COLOR=#993300], fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.” (I Cor. 11,7)[/COLOR]
Aşadar, măcar în timpul rugăciunii, bărbatul trebuie să aibă capul descoperit. Dar, numai atunci? În restul timpului, oare trebuie să şi-l acopere?
Biblia mai face un îndemn care poate fi interconectat la această temă:
[COLOR=#993300]“Rugaţi-vă neîncetat.” (I Tes. 5,17)[/COLOR]
Aşadar, cei care se roagă neîncetat, necontenit vor sta şi cu capul descoperit.
La Pucioasa însă, bărbaţii s-au obişnuit atât de mult să stea cu capul acoperit, încât de multe ori ei stau cu capul acoperit şi în unele incinte publice, ceea ce este o nepoliteţe.
Ar mai fi de adăugat că şi portul părului lung, împletit în cozi ca femeile, practicat de către bărbaţi la Noul Ierusalim de la Pucioasa, este contrar sfaturilor biblice:
[COLOR=#993300]“Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? “ (I Cor. 11,14)[/COLOR]
Pentru cei de la Pucioasa, Biblia este însă mai prejos decît unele “proorocii” făcut în somn de anumite persoane care au făcut parte cândva din clientela clinicilor psihiatrice.
Totuşi, mai sunt unii[COLOR=lime] [/COLOR]creştini recalcitranţi care nu prea agreează aceste porunci contrare spiritului biblic, inventate la Pucioasa peste noapte:
[COLOR=blue]“ A doua oară am spus Eu să pună Ioan acoperământ pe cap, şi nu s-a împlinit. Ce-aveţi, tată, de nu vreţi să ascultaţi? (4/17 august 1975)[/COLOR]
Pentru creştinii care, mai isteţi fiind, pretind că şi Domnul, şi ucenicii Lui, umblau tot cu capul descoperit, li se dă o motivaţie “după ureche”:
[COLOR=blue]“… A spus Domnul şi v-a rugat: purtaţi-vă creştineşte, nu vă mai purtaţi cu capul gol bărbaţilor, nu mai purtaţi rochiţa scurtă femeilor. Tu bărbat, nu te mai purta cu capul descoperit. Domnul Iisus şi cu ucenicii s-au purtat cu capul descoperit, pentru că păşeau pe pământul sfânt. Ţi-aş spune: poartă-te cu capul gol, dar nu te mai cunosc dintre cei din lume…”(11 septembrie 1978.)[/COLOR]
Este evident că motivul real acesta este: încercarea de individualizare a “poporului ales” prin ceva care să fie vizibil: prin port, prin îmbrăcăminte, prin ceea ce beau şi mănâncă, prin ceea ce citesc, prin ceea ce vorbesc. Prin toate acestea ei trebuie să fie recunoscuţi şi prin toate trebuie să arate că ei sunt altceva şi altcineva. Pretenţia că dacă umblă cu capul gol, bărbaţii nu mai pot fi recunoscuţi de “Domnul”, arată fie că “Domnul” are limite serioase în capacitatea de a cunoaşte totul, fie că nu poate distinge minciuna de adevăr; şi atunci, în ambele situaţţii, el nu este un Dumnezeu adevărat. Pe scurt, porunca se poate sintetiza astfel: “Bărbaţilor, purtaţi-vă cu capul acoperit, ca să-mi dau seama că sunteţi ai mei”.
Pretenţia că Domnul Iisus şi ucenicii se purtau cu capul gol şi cu picioarele goale, pentru faptul că păşeau pe pământul sfânt, este ridicolă. Mai degrabă ei erau săraci, iar sărăcia pe vremuri se vedea în primul rând în îmbrăcămintea sumară şi nepretenţioasă.
Insistenţa cu care se contrazice însăşi Biblia, pe motive ridicole, ar trebui să pună serioase semne de întrebare celor care pretind că acest “[COLOR=blue]Cuvânt al lui Dumnezeu[/COLOR]” nu contrazice cu nimic învăţăturile biblice.

[COLOR=blue]26.[/COLOR] Creştinii sunt ispitiţi ca să-şi citească viitorul
[COLOR=blue]“ Să nu uiţi pe Dumnezeu. Să-L ai lângă tine mereu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-L întrebi mereu de viitorul tău[/COLOR][COLOR=blue]. Israele, nu ai văzut niciodată urmele Mele în mijlocul tău, dar ai să le vezi” (8 septembrie 1974)[/COLOR]
O invitaţie voalată pentru creştini ca să nu se despartă niciodată de Verginica, prin care “vorbeşte Domnul”. Răsplata fidelităţii lor? Îşi vor putea oricând cerceta viitorul, o temă la care creştinii s-au dovedit mereu a fi deosebit de curioşi şi sensibili. Iar curiozitatea lor le-a fost speculată din plin.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]Îndemnuri depăşite
[COLOR=blue]“...[/COLOR][COLOR=green]Nu slujeşti Mie[/COLOR][COLOR=blue] dacă posteşti sau dacă te rogi, ci e [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru tine[/COLOR][COLOR=blue], tată…” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Asta se cerea în 1975: Dumnezeu nu-ţi cerea să-I slujeşti Lui în mod direct, atunci când Îi faci voia (adică, atunci când te îndeletniceşti cu virtuţile creştine, cu rugăciunea şi cu postul) ci să te preocupi cu grijă “[COLOR=fuchsia]pentru tine[/COLOR]”, adică de propriile tale împliniri creştineşti, ca să-ţi meriţi pe drept mântuirea pe care El a pregătit-o. După 33 de ani, ceva s-a schimbat radical: dacă îndrăzneşti să te preocupi câtuşi de puţin [COLOR=fuchsia]pentru tine[/COLOR], înseamnă că nu-L mai iubeşti pe Dumnezeu:
[COLOR=blue]“O, nu căutaţi să faceţi voia Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru voi[/COLOR][COLOR=blue], căci aceasta nu înseamnă iubire pentru Mine, ci înseamnă [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru voi[/COLOR][COLOR=blue], ci căutaţi să faceţi voia Mea [/COLOR][COLOR=green]pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi atunci aveţi în voi iubirea cea pentru Dumnezeu, credinţa pentru cele ce nu se văd cu ochii trupului, cu ochii celui ce Mă iubeşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru sine[/COLOR][COLOR=blue] şi nu [/COLOR][COLOR=green]pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci vai celui care vede pe Dumnezeu cu ochii trupului lui, căci aceia nu văd pe Dumnezeu, ci văd pe cele ce trec, şi care nu-l ţin pe om în Dumnezeu şi în credinţă şi în credincioşie apoi! O, dacă vă iubiţi pe voi, dacă vă măriţi pe voi când daţi să iubiţi pe Dumnezeu, voi nu aveţi credincioşie [/COLOR][COLOR=green]pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue] dacă lucraţi aşa.” (din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, 15 iunie 2008.)[/COLOR]