În prealabil postat de kore

O prietena apropiata, o fiinta deosebita, foarte pioasa si curata sufleteste mi-a povestit ca intr-un an a participat la slujba de Inviere la o manastire din Maramures. La un moment dat, lumanarea ei s-a stins, dar ea era adancita in rugaciune si nu a reaprins-o imediat. Cand a terminat rugaciunea, a vazut cu uimire, cum lumanarea arde din nou. Nu i-a venit sa creada ca i s-a intamplat ei o minune, dar toti cei din jurul ei povesteau plini de uimire despre modul in care lumanarea ei s-a reaprins singura. A pastrat minunea in sufletul ei, si mi-a marturisit-o tot intr-un an de Paste, pe cand vorbeam despre Sfanta Lumina de la Ierusalim. Mi-a spus ca ea oricum nu avea nevoie de minuni ca sa creada, dar ceea ce i s-a intamplat o umple de bucurie.
Probabil Dumnezeu ne-a dat multora dintre noi intr-un fel sau altul si astfel de bucurii. Dar tot la fel de probabil, foarte putini dintre noi le povestim. Credinciosilor nu le trebuie minuni ca sa creada, iar necredinciosii s-ar indoi oricum si de astfel de intamplari.
In cazul de fata insa n-am putut sa rabd sa stiu adevarul si sa nu-l contrazic pe initiatorul postului care spunea ca lumanarile de la Ierusalim sunt masluite si ca in alte colturi ale lumii lumanarile nu se aprind singure. Acesta este un exemplu de caz concret, in care lumanarea nu era de la Ierusalim si prietena mea a fost singura careia i s-a aprins Lumina singura la slujba aceea, deci exclus inca o data ca si lumanarile de aici sa fi fost masluite. Desigur, cine se incapataneaza sa nu creada, poate sa caute mereu in continuare explicatii in alta parte. Se pare ca "Toma necredinciosi" vor exista mereu...