[cristiboss56]

Cu toate că invăţăturile Sfântului Grigorie, de altfel, a Părinţilor răsăriteni, a ieşit biruitoare, in mod paradoxal, secolele care au urmat au fost favorabile mai degrabă invăţăturii lui Varlaam şi Achnindin ; şi aceasta nu in spaţiul occidental, care a rămas până astăzi dacă nu ostil, cel puţin rezervat faţă de isihasm, ci chiar in spaţiul răsăritean. In special teologia de şcoală din Bisericile Ortodoxe a imprumutat persepctiva apuseană asupra posibilităţii unirii omului cu Dumnezeu. Această situaţîe l-a făcut pe Sfântul Nicodim Aghioritul să intrebe cu amărăciune : "Cum a fost posibil ca această comoară să stea uitată şi prăfuită in cotloanele neînsemnate ale vreunei mânăstiri ? De ce a ingăduit Dumnezeu acest lucru ? " Secolul XX a readus insă in lumină pe Sfântul Grigorie Palama şi invăţătura sa. Părintele Dumitru Stăniloae a publicat prima monografie in spaţiul ortodox, in 1938 : "Viaţa şi invăţătura Sf. Grigorie Palama", continuând apoi să traducă multe din lucrările arhiepiscopului Tesalonicului. Părintelui Stăniloae i s-au alăturat alţi teologi ortodocşi : Vladimir Lossky, John Meyendorff şi Georgios Mantzaridis.
{ Va urma }