Muzica implica intr-un anume fel o revelatie. Mai toate marile opere au o farama de lepadare de sine a compozitorului, a factorului uman. Nu cred ca este greu de crezut faptul ca Dumnezeu lumineaza mintea celui ce compune o anumita muzica, spre a bucura si odihni pe cei de langa el. Se aplica treaba cu "impartirea darurilor": unul e muzician, unul sculptor si altul pictor.
Daca Dumnezeu isi imprima prezenta in marile opere muzicale (psaltica, simfonica..) inseamna ca si diavolul poate "ajuta" in anumite cantari. Asa ca se pune problema daca avem discernamantul necesar spre a le diferentia pe cele ziditoare de cele care ne imprastie.
Un anume parinte spunea ca toate muzicile sunt trepte spre muzica bizantina. Sunt de aceeasi parere, insa nu pot spune ca nu ma bucura muzica folk (care mi se pare deosebit de crestina, in mare parte) sau muzica instrumentala orientala, sau muzica populara vie. Daca e sa vorbim de trepte in muzica, putem spune ca toata muzica este o treapta, de la cuvinte spre necuvinte, de la sunete la tacare.
|