Căsătoria la Pucioși
Citat după Vsovi:
[COLOR=Blue][COLOR=Magenta]Cuvantul lui Dumnezeu este sabia Duhului cu doua taishuri[/COLOR] care trebuie sa o luam asupra noastra ca sa poata spulbera Dumnezeu duhul rau din noi inshine... ca sa fim vii in veacul ce va sa fie, in veshnicie prin ascultare shi urmarea Domnului care ne carmuieshte prin mocirla asta shi prin padurea asta uscata a mortzii condusa shi stapanita de Pisi cu puishorii ei nimfomani shi hulpavi care miorlaie mereu sa-i satisfaci shi sa le plineshti voile zicand ca este spre sanatate shi imputernicire...
[COLOR=Red] deci cu ce i-am amagit? da exemple? arata prin ce?[/COLOR] ca asha pot sa spun shi eu despre tine:
-ba tu ii amageshti caci insinuezi fara sa ai bunul simtz de a da macar un exemplu, un argument, ci eshti un lipitor insinuator de etichete?[/COLOR]
[COLOR=Black]Cu asta [COLOR=Red]i-ai amăgit[/COLOR] pe cititori: susținând cu fervoare, dar numai din sentiment și nu cu argumente, că secta NIP nu e sectă. Or, se vede de la o poștă că e sectă, însăși prin simplul fapt că și-au luat alt nume, pompos, prin care să se diferențieze de BOR. Te anunț că acest nume nu exista oficial până prin 1993 chiar dacă mai era folosit din când în când, doar cu titlu simbolic.Deci, până la 1993 nu putem vorbi de o sectă, ci de o mișcare centrifugă. Când viteza centrifugă a devenit prea mare, s-a desprins și s-a proiectat în hău.
Dar nu numai la prima vedere se observă că e sectă, ci și la o analiză amănunțită, de fond. Să luăm un singur exemplu. Toată lumea știe că în BOR sunt la mare cinste cele 7 Taine ale Bisericii. Ei bine, la pucioși nu mai există 7 taine! Unele au fost desființate (Căsătoria, și prin consecință, Botezul și Mirungerea) iar altele au fost schimonosite până la caricatură (Spovedania, Preoția). Singurele care au rămas practic la fel sunt Maslul și Împărtășania, cu observația că acestea sunt executate de preoți care nu au hirotonia canonică...
Așa că putem spune că într-adevăr, [/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Magenta]Cuvantul lui Dumnezeu de la Pucioasa este sabia Duhului cu doua taishuri[/COLOR][COLOR=Black] , iar cu al doilea tăiș a retezat zdravăn din învățătura ortodoxă, așa că din 7 Taine au mai rămas 4, dintre care 2 sunt ciungi de-a binelea...[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Black]
Pentru a justifica în parte cele spuse mai sus, voi reproduce în continuare, ca [COLOR=Red]exemplu[/COLOR] concret și pentru lectura ta particulară, un material care vorbește despre atitudinea pucioșilor față de căsătorie:
[/COLOR] [COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XVI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. V:[/COLOR] Căsătoria[COLOR=blue])[/COLOR]
Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
[COLOR=Magenta]Partea I[/COLOR]
[COLOR=blue]1. [/COLOR]La început, căsătoria era respectată
La începuturi (prin anii ‘50-‘60), căsătoria era respectată necondiționat, ca o Sfântă Taină a Bisericii, fiind îngăduită tuturor creștinilor. “Proorocii” acelor vremuri binecuvântau nunțile chiar prin prezența lor:
[COLOR=blue]“…O, copiii Mei, am ținut să reînnoiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]nunta[/COLOR][COLOR=blue] din Cana Galileii și să vă arăt taina [/COLOR][COLOR=fuchsia]nunții[/COLOR][COLOR=blue] creștine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nunta[/COLOR][COLOR=blue] creștină este o mare taină a bisericii Mele…Iată mireasa de azi… Am venit la această [/COLOR][COLOR=fuchsia]nuntă[/COLOR][COLOR=blue] cu cinci prooroci, și va rămîne mărturie, căci ca aceasta nu a mai fost și nici nu va mai fi.” (1 iulie 1956) [/COLOR]
[COLOR=blue]“Iată, pe cel ce vrea să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]căsătorească[/COLOR][COLOR=blue], nu-l opriți. Pe cel ce nu vrea nu-l obligați, ca să nu fiți judecați, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]căsătoria[/COLOR][COLOR=blue] va merge până la judecată, până la sfârșit…” (14 mai 1957)[/COLOR]
(N-a fost să fie așa. Vom vedea cum au evoluat “proorociile”, până la transformarea ei într-o stare delictuală și apoi desființarea totală a căsătoriei, fiind considerată “apoteoză a desfrânării”.)
[COLOR=blue]2. [/COLOR]Laicilor căsătoriți li se sugerează abstinența; celor necăsătoriți, renunțarea la intenția de a se căsători
După o vreme, a început să li se sugereze și laicilor că n-ar strica să se orienteze, în ceea ce privește căsătoria, după opțiunea “înfrânării” totale, specifică vieții monahale:
[COLOR=blue]“Nu este oprită [/COLOR][COLOR=fuchsia]căsătoria[/COLOR][COLOR=blue], dar cine are dragoste și hotărâre să ajungă la sfinți, aceia se opresc.” (4 mai 1958 )[/COLOR]
[COLOR=blue]“Cine vrea să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]căsătorească[/COLOR][COLOR=blue], e liber să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]căsătorească[/COLOR][COLOR=blue]. Cine vrea să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]mărite[/COLOR][COLOR=blue], să se[/COLOR][COLOR=fuchsia] mărite[/COLOR][COLOR=blue], nu sunteți opriți, dar cine vrea să rămână așa, bine face, că așa vrea Tatăl Meu” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]3. [/COLOR]“Căsătoria albă”
Ulterior, căsătoria a devenit doar tolerată, fiind considerată o formă de “acoperire legală” a păcatelor trupești. De aceea s-a “poruncit” o refugiere obligatorie a celor căsătoriți în așa-zisa “căsătorie albă”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Împreunarea[/COLOR][COLOR=blue] bărbatului cu femeia a fost pentru naștere de fii și nu pentru poftă… …Frate și soră, ferească Dumnezeu să se zămislească copii în pântecele tău din pofta pe care o ai. Nu te supăra că-ți spun: acel copil va fi tot bolnav, va fi răutăcios, că zice cineva: de ce este copilul bolnav sau rău? O, tu nu te-ai gândit la Domnul Iisus Hristos, ci te-ai gândit cum să-ți faci pofta. Dacă ar veni moartea în timpul acela ar fi greu de tine. Rușine Îmi este Mie de acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]păcat[/COLOR][COLOR=blue]. Înfricoșați-vă de acest lucru. Am dat poruncă să ușurez brațele la femei și au spus că nu poate el. Fraților, cine este creștin, să lucreze după porunca Mea. Cine nu este creștin, să lucreze după el.” ( 2/15 septembrie 1965)[/COLOR]
De aici ar rezulta că acei copii car vor fi născuți în eprubetă vor fi oarecum favorizați (mai sănătoși și mai buni), față de cei zămisliți după rețeta strămoșilor.
[COLOR=blue]4. [/COLOR]Căsătoria este considerată “întinare”, iar soții căsătoriți “trăiesc în păcat”
Legăturile trupești dintre soți sunt de acum considerate ca fiind “pofte”, adică păcate care vin “de la duhul cel rău”:
[COLOR=blue]“Frate și soră, între tine și femeia ta să fie Duhul lui Dumnezeu, să nu fie duhul rău. Nu am găsit bărbat sau femeie să stea față în față fără poftă. În trecut bătrânii petreceau cu fecioarele împreună ani de zile, în peșteră, la întuneric, dar nu pofteau, ci trăiau în Domnul. Astăzi, sunt bărbați care se învârtoșează să se ducă după femei.” ( 6/19 decembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Copilașii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu a interzis căsătoria[/COLOR][COLOR=blue] pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]păcat[/COLOR][COLOR=blue]…”(25 iunie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul a oprit căsătoria[/COLOR][COLOR=blue] pentru că numai e timp de [/COLOR][COLOR=fuchsia]întinare[/COLOR][COLOR=blue] și de [/COLOR][COLOR=fuchsia]pofte trupești[/COLOR][COLOR=blue],…” (1 mai 1982)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Astăzi nu mai e timp de însurat și de măritat[/COLOR][COLOR=blue], cum face lumea care [/COLOR][COLOR=fuchsia]se întinează[/COLOR][COLOR=blue] până moare. În patria cerească nu intră nimeni întinat și nepregătit. (8noiembrie 1982)[/COLOR]
|