Nu va ramane decat ajutorul de la Dumnezeu. Si eu am trecut prin clipe mai grele ca dv. cu unul dintre copii cam la aceeasi varsta. Incercati cu mult tact, multa dragoste si multa rugaciune (a dv. si a altora). Nu va puneti problema ca se va pierde. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Ieromonahul Savatie Bastovoi, care are un tata ateu, fost profesor de ateism stiintific, isi punea problema ce sa faca pt tatal lui. Si duhivnicul lui Batranul Selafiil, trecut la cele vesnice anul trecut, i-a zis: "Roaga-te la Dumnezeu asa: Doamne, tu l-ai facut, mantuieste-l tu cum stii, cu judecatile tale, ca eu nu pot face nimic". Asa spuneti si dv. Postiti cat puteti pentru el si dati acatiste la manastiri la preotii care-i stiti imbunatatiti, cu putere in rugaciune. Nu incercati sa-l convingeti cu forta si mai ales nu-l pedepsiti fizic! Daca atunci cand mergea la biserica reuseati sa gasiti un preot care sa-l impartaseasca mai des (e si asta o problema), probabil ca Hristos din el l-ar fi tinut sa nu cada. Anturajul este cel care ne strica copiii. Vedeti cine sunt cei din anturaj si eventual luati legatura discret cu parintii lor, poate nu stiu cu ce se ocupa copiii lor. Dumnezeu sa va ajute!
|