[axios]

echilibrul e foarte important in casnicie...
toti isi cauta jumatatea dupa anumite retete predefinite... dar acestea nu se potrivesc niciodata cu ceea ce gasim ulterior...
la inceput, ii intalnim, si ne spunem ca e ea sau este el... fericiti, hotaram data nuntii, si trecem pragul... insa, dupa prag, lucrurile se schimba. si de aici depinde de fiecare, ce asteptari are si cat e de hotarat sa lupte pentru a duce casnicia pe un drum comun. daca incepe fiecare sa traga intr-o directie opusa si sa incerce sa-l schimbe, musai, pe partener in ceea ce a crezut ca vede la inceput, totul se poate termina urat. dar daca exista un factor de echilibru acolo (indiferent daca e el sau ea) se poate remedia aproape orice problema.

problema copiilor. toti care spun ca nu fac mai mult de un copil din cauza vremurilor grele sunt niste ticalosi egoisti. si imi asum aceasta afirmatie. niste ticalosi care se gandesc numai la fundul lor gras si comod. si o sa-i vad la batranete cand o sa ceara la pisica sau la caine un pahar cu apa si n-o sa aiba cine sa ii serveasca... copilul ori va fi in strainatate, ori departe de casa sau deloc... in fine, nu vreau sa continui pe subiectul acesta. e dureros cat de lasi putem fi uneori...

ideea e ca nu scrie pe fruntea nimanui ce fel de om e... nu exista o reteta dupa care sa ne alegem perechea. insa ne putem ruga sa primim un om pe masura, cu care sa ne petrecem restul vietii, cu care sa impartasim bucuriile si tristetile cu aceeasi masura, alaturi de care sa ne putem mantui.
daca o sa ne credem mai cu mot decat cel de langa noi, daca uitam ca atat femeia cat si barbatul sufera schimbari trupesti si o sa incepem sa privim cu jind la jose armando si angelina jolie, daca nu intelegem ca dragostea nu se manifesta doar atunci cand ne este bine, daca nu ne calcam voia si mai tacem din cand in cand, chiar daca avem dreptate si poate inca o mie de daca, atunci, cu siguranta, n-o sa gasim niciodata ceea ce cautam. si asta inseamna ca nu cautam ce trebuie sau ca virtutile pe care le cautam sunt definite de reflectia imaginii sufletului nostru. si daca este asa, atunci mai trebuie lucrat la sufletel. sa-l hranim cum si cu ce trebuie.

bai fratiorii mei, bai surioarele mele, bucurati-va de momentele simple. viata e simpla. cu toate problemele ei. ce bine e sa ai un suflet acasa care sa-ti zambeasca cand treci pragul usii... sa uiti si sa lasi toate problemele la locul lor, la serviciu, pe strada, oriunde le-ai gasit, iar acasa sa incerci sa vezi de cercul vostru. acolo ai tot ce e mai scump pe lume. si cata vreme ii ai pe ei, familia ta, poate sa vina zece crize... Dumnezeu are grija de toti! sa nu va temeti ca nu e asa.
acceptati-va asa cum sunteti. fiecare cu particularitatile sale. daca reusiti acest lucru o sa puteti cuceri chiar si lumea. acasa se oglindeste sufletul vostru peste jumatate si peste copii... si pentru asta trebuie foarte multa dragoste... oare se merita pretul? asta e intrebarea la care trebuie sa va raspundeti...

Doamne ajuta!