Si povestirile MAICUTII se insirau mai departe :
<“Pe urma, cand Dumnezeu a binevoit a mi se arata in Vedenie, s-a ridicat necazul strainatatii mele. In una din “Vedenii”, mi-a poruncit sa-mi fac o chilioara in afara casei. De atunci, in singuratatea chilioarei mele, simteam mai aproape pe DUMNEZEU si pe MAICA DOMNULUI si eram prea fericita.
Dar diavolului nu-i placea lucrul acesta, ca iata, intr-o zi, cand ma aflam la plivit in gradina, cineva m-a strigat pe nume. Ridicandu-ma, sa vad cine ma striga, am vazut in infatisarea unui Inger, pe cineva, care mi-a aratat un scaun cu totul de aur si mi-a zis:
“Iata, Vasilico,ce ti s-a pregatit tie de Tatal Ceresc !”
Eu, m-am temut atunci foarte mult si nu am vrut sa ma bucur in inima mea, ci facandu-mi semnul crucii, m-am rugat, zicand:
“Doamne, nimic bun n-am facut inaintea Ta ! Sunt o pacatoasa! Primeste-ma, ca pe cel din urma din robii Tai !”
La acestea, inchipuitul Inger, a disparut.
A doua zi dupa Vedenia aceasta, pe cand imi faceam rugaciunea in chilie, vad ca apare Prea Sfanta Fecioara. Eu, cu frica de la Ingerul din ajun, am ridicat Imnul de slava catre Sfanta Fecioara:
“Bucura-Te !...”
Atunci, Prea Sfanta Fecioara, a dat raze de lumina atat de puternice, ca eu n-am putut sa privesc si am lasat capul in jos. Apoi, aud vocea Sfintei Fecioare:
“Iata, iti dau voie, sa te uiti la Mine !”
Eu, ridic ochii catre Prea Sfanta Fecioara. Dansa imi zice:
“Ce te rogi pentru Dumitra ? (Ma rugam pentru aceasta copila de 4 ani, care fusese arsa si murise). Ci roaga-te, pentru oamenii care slujesc pacatului ! ”
Eu, Ii raspund:
“Prea Sfanta Fecioara, mama ei mi-a spus, ca sa ma rog.”
Prea Sfanta Fecioara, aud ca-mi zice: “Scris a fost, asa sa fie ! Scris este, ca la Ziua Judecatii, Eu voi intampina pe Domnul Judecator cu fecioarele si Ingerii cu pruncii. Prunc sau fecioara, ce va fi pentru Intampinare, trebuie sa plece de pe acest Pamant in dureri si in suferinte grele.”
Apoi, O intreb: “Prea Sfanta Fecioara, ce fel de Inger a fost acela de aseara ?”
Prea Sfanta, imi raspunde: ”Acela, este dusmanul sufletului tau. Baga de seama, cele trei virtuti ce ti-ai ales (postul, rugaciunea, milostenia).
Lupta-te cu dansele pana la sfarsit, ca il vei invinge !”
Pe urma, Prea Sfanta a disparut. Atunci, am vazut eu, ca diavolul poate lua chiar chip de Inger. Viata in chiliuta, insa, nu era lipsita de ispite. Asa, intr-o zi, niste credinciosi din sat, m-au sfatuit sa ajunez un timp mai indelungat, daca vreau sa sporesc in cele duhovnicesti. Dupa cinci zile de ajunare, mi s-a aratat un Inger, care tinea in mana o bucatica de paine alba si mi-a zis:
“Deschide gura, ia si mananca painea aceasta, intareste-te si nu mai ispiti pe Domnul !”
Pe urma, a disparut, lasand in urma, un prea frumos miros de smirna. Am intrerupt atunci ajunarea si m-am hotarat, ca pe viitor, sa las totul in voia lui Dumnezeu.
“Altadata, tot pe cand eram in chiliuta, ispitirea a fost in alt fel. Unii preoti m-au sfatuit, ca atunci cand voi avea iar vreo Vedenie, sa pipai persoana vazuta, ca sa vad, ce voi simti. Eu, copila fiind, le-am fagaduit ca voi face acest lucru. La prima Vedenie de dupa aceea, am incercat sa pipai pe Domnul. In clipa cand am intins mana sa fac lucrul acesta, am simtit un vant usor, care m-a trantit la pamant, lasandu-ma in nesimtire si nemaizicind nimic, a trebuit sa vina cineva din casa, ca sa ma ridice.” Si multa vreme dupa aceea, n-am mai avut Vedenii.>
Si asa, frati crestini, cuvintele Maicutii, se insirau ca intr-o lunga si dulce povestire de credinta. O ascultam in adanca tacere si-mi simteam sufletul invaluit intr-un strai nevazut de mangaieri duhovnicesti, inima mi se induiosa mereu, oftand, cat de mari suferinte avusese aceasta copila, inca din zorii vietii ei, dar, cum din aceste grele incercari, ea se ridicase din ce in ce mai intarita si mai plina de intelegere.
Imi spunea intotdeauna:
“Am fost lipsita de mila oamenilor, ca sa cunosc mai bine mila lui Dumnezeu si am primit rautatea oamenilor, ca sa ma bucur mai tare, de nesfirsita bunatate a lui Dumnezeu.”
Ii raspundeam: “Si ca sa vadeasca, Maicuta, lucrarile lui Dumnezeu, asa precum, Insusi Domnul Hristosa spus, cand a dat vedere orbului din nastere.”
Si din nou, Maicuta tinea sa ma incredinteze, spunand cu o emotie inlacrimata:
“Marturisesc cu inima sloboda, ca n-am pastrat in sufletul meu nici un fel de pornire impotriva nimanui, ci m-am rugat pentru ei - si am multumit lui Dumnezeu pentru toate.”
Si-si pecetluia cuvintele simple si sincere, lasand sa-i picure din ochi lacrimile, pe mainile ei, tinute lant pe genunchi. Curand, frati crestini, Maicuta incepu sa fie daruita de Sus, cu un sir neintrerupt de “Vedenii” ceresti, din care, ca dintr-un nevazut caier duhovnicesc, s-au tors toate acele asezari materiale si sufletesti, care alcatuiesc astazi, Sfanta Manastire “ADORMIREA MAICII DOMNULUI” de la Vladimiresti, in care, de aproape zece ani de zile, vin si-si adapa sufletul intru mantuire, mii si mii de pelerini, din toate colturile tarii noastre.
Si acum, frati crestini, multumind BUNULUI DUMNEZEU si MAICII DOMNULUI pentru acest scump si sfant dar pe care ni l-au facut noua, tuturor, va doresc din toata inima, sa cititi cu folos sufletesc aceasta carte, pe care si eu am scris-o, ca si prin ea, sa-mi mantuiesc sufletul.
[SIZE=4]DOMNUL SA FIE SLAVIT PENTRU TOATE ![/SIZE]
|