Pentru sectanții penticostali care au luat cu asalt topicul acesta și se cred mântuiți încă de pe lumea aceasta, interpretând forțat, în spiritul rătăcirii lor versetele:"Cel ce va crede și se va boteza se va mântui;"(Marcu 16.16)
și : "Vedeți ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem". (1 Ioan 3.1)
Din aceste versete nu reiese însă nicăieri că era cineva considerat mântuit inca din timpul vietii pământești.
[SIZE=2]Toți sfinții apostoli combat ferm ideea siguranței mântuirii în timpul acestei vieți :
[/SIZE]1 Cor. 9.27 "Eu, deci, asa alerg, nu ca la intamplare. Asa ma lupt, nu ca lovind in aer, 27. Ci imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac de lepădat."
Așadar, sf Pavel, cel mai faimos apostol al creștinismului , cel care "a fost răpit până la al treilea cer și a auzit cuvinte de nespus care nu îi erste îngăduit omului să le grăiască "(2 Cor 12.3-4) se considera mântuit înca de pe timpul vieții pământești cum spun neoprotestanții despre ei ? Nu zice limpede apostolul că poate să se piardă în orice clipă: "eu însumi să mă fac de lepădat"? [COLOR=red][COLOR=black]Nu spune limpede că lucrarea mântuirii e o lucrare de durată prin asceză și prin harul lui D-zeu[/COLOR] [/COLOR]?
Ce il indeamnă sf Pavel pe Timotei?
1 Timotei 6.12 "Luptă-te lupta cea bună a credinței, cucerește viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
Păi ce mai era "de cucerit", dacă Timotei era botezat, adică primise nașterea din nou, cum susțin ereticii baptiști și penticostali? Ce mai era de cucerit dacă Timotei era botezat de ani de zile, era apostol de ani de zile, iar baptistii susțin că botezat fiind, era mântuit deja?
Nu spune clar Pavel că lucrarea mântuirii este o luptă de durată până la sfârșitul vieții, prin harul lui D-zeu ?
2 Petru 2.20-22 "20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăși se încurcă în acestea, ei sunt învinși; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. "
Exista asadar "siguranta mantuirii personale" la apostoli așa cum o predică ereticii baptiști si penticostrali??? Aștept explicații !!!
Iata ce spune Biblia despre apostoli:
Matei 10.1 1."Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință."
Printre acei 12 se afla și Iuda, care era botezat si a fost binecuvântat alături de ceilalți!!! Iuda a fost "născut din nou" și putea să facă minunile pe care le săvârșeau apostolii. Dar a fost careva dintre apostoli considerat mântuit încă din lumea aceasta? Ce spune Hristos la Matei 26.24 despre Iuda? "Vai, însa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se năștea."
Ideea potrivit căreia un om e mântuit încă din timpul acestei vieți e strâns inrudită in cazul sectelor neoprotestante cu aceea de a interzice membrilor cultului să se roage pentru persoane decedate. Ei sunt siguri că cei dragi lor, de vreme ce au fost "mântuiți" înca din timpul acestei vieti au ajuns direct in Rai.
Dar oare apostolii erau de aceasi părere?! Iată că și Pavel se ruga pentru o persoana decedată:
2 Tim 1.16 "Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însuflețit și de lanțurile mele nu s-a rușinat,Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul".
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)
|