[silverstar]

[COLOR=#008000][SIZE=5]O POVESTE[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]Acum douăzeci de ani lucram ca taximetrist ca să mă întreţin. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când am ajuns, la 2:30 am, clădirea era acoperită de întuneric, doar cu [/COLOR]
[COLOR=#008000]excepţia unei singure lumini la o fereastră de la parter... [/COLOR]
[COLOR=#008000]În asemenea circumstanţe, mulţi taximetristi ar claxona o dată sau de [/COLOR]
[COLOR=#008000]două ori, ar aştepta un minut şi apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulţi [/COLOR]
[COLOR=#008000]oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de [/COLOR]
[COLOR=#008000]transport. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când simţeam că nu e pericol, mergeam la uşă. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Aşa că şi atunci am mers şi-am bătut la uşă. "Doar un minut" răspunse o voce [/COLOR]
[COLOR=#008000]firavă, a unei persoane mai în vârstă. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. [/COLOR]

[COLOR=#008000]După o pauză lungă, uşa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de [/COLOR]
[COLOR=#008000]vreo 80 de ani, stătea în faţa mea. Purta o rochie colorată şi o pălărie [/COLOR]
[COLOR=#008000]mare cu un material de catifea prins pe ea, ca şi o femeie dintr-un [/COLOR]
[COLOR=#008000]film din anii '40. Lângă ea, era o valiza mică, de nailon. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Apartamentul arăta ca şi cum [/COLOR]
[COLOR=#008000]nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era [/COLOR]
[COLOR=#008000]acoperit cu cearşafuri. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Nu găseai nici un ceas pe pereţi, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Într-un colţ era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de [/COLOR]
[COLOR=#008000]sticlă. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Aţi putea să-mi duceţi bagajul până la maşină?" zise ea. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Am dus valiza la maşină şi apoi m-am întors s-o ajut pe femeie. Ea [/COLOR]
[COLOR=#008000]m-a luat de braţ şi am mers încet spre maşină. A continuat să-mi [/COLOR]
[COLOR=#008000]mulţumească pentru amabilitatea mea. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Nu e mare lucru" i-am zis eu. "Doar încerc să-mi tratez pasagerii în [/COLOR]
[COLOR=#008000]felul în care aş vrea ca mama mea să fie tratată" [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Oh, sunteţi un băiat aşa de bun!" zise ea. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când am intrat în maşină, mi-a dat o adresă, şi apoi m-a întrebat: "Ai [/COLOR]
[COLOR=#008000]putea să conduci prin centrul oraşului?" [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu este calea cea mai scurtă," am răspuns eu rapid. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Oh, nu conteză" spuse ea. "Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre [/COLOR]
[COLOR=#008000]azil..."[/COLOR]

[COLOR=#008000]M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori... [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu mi-a mai rămas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune [/COLOR]
[COLOR=#008000]ca nu mai am mult timp..." În tăcere am căutat ceasul de taxare şi l-am [/COLOR]
[COLOR=#008000]oprit. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Pe ce rută aţi vrea sa merg?" am întrebat. [/COLOR]

[COLOR=#008000]În următoarele două ore am condus prin oraş. Mi-a arătat clădirea [/COLOR]
[COLOR=#008000]unde odată ea lucrase ca operator pe lift. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Am condus prin cartierul unde ea şi soţul ei au locuit când erau [/COLOR]
[COLOR=#008000]proaspăt căsătoriţi. M-a dus în faţa unui magazin cu mobilă care cândva [/COLOR]
[COLOR=#008000]fusese o sală de bal unde obişnuia să meargă la dans pe vremea când era [/COLOR]
[COLOR=#008000]fată. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Câteodată mă ruga să opresc în faţa unor clădiri sau colţuri de [/COLOR]
[COLOR=#008000]stradă şi să stau cu ea acolo, în intuneric, contemplând în tăcere. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Când prima rază de soare s-a arătat pe orizont, mi-a spus dintr-o dată: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Sunt obosită... Hai sa mergem." [/COLOR]

[COLOR=#008000]Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-o dăduse. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Era o clădire ieftină, ca o casă mică, cu un drum de parcare care [/COLOR]
[COLOR=#008000]trecea pe sub o portiţă. Doi oameni au venit spre taxi cum am oprit [/COLOR]
[COLOR=#008000]acolo. Erau ateniţi şi concentraţi aspura fiecărei mişcari pe care o [/COLOR]
[COLOR=#008000]făcea femeia. Am deschis portbagajul şi am dus micuţa valiză până la [/COLOR]
[COLOR=#008000]uşă. Femeia fusese deja aşezată într-un scaun cu rotile. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Cât vă datorez?" a întrebat ea, în timp ce-şi căuta portmoneul. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nimic," am zis eu. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Dar trebuie şi tu să te întreţii." [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu vă faceţi griji... Sunt şi alţi pasageri" am răspuns eu. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat şi am îmbrăţişat-o. Ea [/COLOR]
[COLOR=#008000]m-a strâns cu putere la piept şi mi-a spus: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"I-ai dăruit unei femei în vârstă un mic moment de bucurie... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Mulţumesc." [/COLOR]

[COLOR=#008000]I-am strâns mâna şi apoi am plecat în lumina dimineţii. [/COLOR]
[COLOR=#008000]În spatele meu, s-a închis o uşă... Era ca şi sunetul de încheiere a [/COLOR]
[COLOR=#008000]unei vieţi...[/COLOR]

[COLOR=#008000]Nu am mai luat alţi pasageri în tura aceea de lucru. Am condus pierdut [/COLOR]
[COLOR=#008000]în gânduri... Pentru restul zilei de-abia de-am mai putut vorbi... [/COLOR]

[COLOR=#008000]Ce-ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sau unul care ar fi fost nerăbdător să-şi termine tura?... [/COLOR]

[COLOR=#008000]Ce-ar fi fost dacă aş fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o [/COLOR]
[COLOR=#008000]dată şi apoi să plec?...[/COLOR]

[COLOR=#008000]Uitându-mă în urmă, nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga [/COLOR]
[COLOR=#008000]mea viaţă. Suntem condiţionaţi să credem că vieţile noastre se învârt [/COLOR]
[COLOR=#008000]în jurul unor momente măreţe. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Dar adesea aceste momente măreţe ne iau prin surprindere - frumos [/COLOR]
[COLOR=#008000]împachetate în ceea ce alţii ar considera ceva puţin, ceva neînsemnat.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Oamenii s-ar putea să nu-şi mai amintească exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, dar întotdeauna îşi vor aminti cum i-ai făcut să se simtă.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Viaţa aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o sperăm, dar cât timp suntem aici putem, de asemenea, să dansăm. [/COLOR]

[COLOR=#008000]În fiecare dimineaţă, când deschid ochii, îmi spun:[/COLOR]
[COLOR=#008000]"Ziua de azi este o zi specială!" [/COLOR]

[COLOR=#008000]Amintiti-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul show pe care îl jucăm. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU sa fii tratat ![/COLOR]