"As vrea sa fiu copac 
 Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta, 
 Te-as auzi si-n voie te-as privi 
 Intreaga zi. 
 M-as apuca si iarna sa-nfloresc 
 Ca sa te bucuri. 
 Pasarile cele mai minunate 
 Si-ar face cuib pe creanga mea. 
 Noptile mi-ar darui cercei de stele, 
 Pe care ca pe frunze ti le-as da. 
 Prin geamul larg deschis,  
 M-as apleca usoara, sa-ti sarut 
 Cand parul ce pe frunte ti-a cazut, 
 Cand buzele cu buze moi de flori. 
 Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere  
 si foi de aur moale in odaie 
 Si cu a ramurilor tanara putere 
 Ti-as apara obloanele de ploaie, 
 si cine stie, poate ca intr-o seara de vara ,  
 cand va fi si luna  
 Va trece prin gradina o zana buna  
 Facandu-ma femeie sa fiu iara 
 Si-atuncea sprijindu-mi pe pervaz , genunchiul ud 
 de frunze si pamant 
 Cu parul inca doldora de vant 
 Cu roua si cu frunze pe obraz 
 Eu ti-as sari in casa si, senina 
(uitand de-atata vreme sa vorbesc) 
 Cu cate-un cuib in fiecare mana  
 intinsa, as incepe sa zambesc. 
 (Magda Isanos) 
Imi cer scuze daca am gresit in redarea poeziei.Nu-mi mai amintesc nici macar titlul ei.Imi place, chiar daca imi stoarce lacrimi de dorul fiicei mele , la a carei fereastra as vrea sa fiu copac...
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				"Nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceea nu pot face nimic mai mult...Temeti-va de acela care , dupa ce a ucis , are putere sa arunce in gheena;adevar spun, temeti-va de acesta"(Lc.12,4-5)
			 
		
		
		
		
		
	
	 |