Minunat acest topic. Trebuie mentionat ca in secolele XIV-XV, medicina populara se practica in bolnitele existente in manastirile Tismana, Bistrita (din Oltenia), Neamt, Prislop (din Moldova), in care se foloseau plante medicinale recoltate din flora spontana din jurul manastirii sau cultivate in gradinile proprii. Bolile tamaduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere (congestie pulmonara), oftica (tuberculoza), rac (cancer), blanda (urticarie), branca (erizipel), buboaie (furunculoza), cartite (varice), dalac (antrax), galbinare (icter), lungoare (febra tifoida), vatamatura (hernie), tranji (hemoroizi), galci (amigdalita).
Pentru fiecare boala, calugarii din manastiri, foloseau anumite plante cunoscute la acele vremuri: angelica la vatamatura si boli de inima, rostopasca la galbinare, fierea pamantului la friguri, alior la reumatism si pecingine, captalan la lungoare.
In tratamentul altor boli se mai foloseau brusturele, brustanul, scrantitoarea, coada calului, coada soricelului, pojarnita, musetel, zamosita, boz, busuioc.
|