[Dutzu]

Am gasit o carte foarte frumoasa plina cu povestioare si vreau sa o impart cu voi.
Deoarece ne aflam in Sfantul si marele post al Pastilor am sa incep cu urmatoarea istorioara.


Intr-o vara, in postul Santamariei, un satean harnic se afla la coasa, pe camp. Era mare zapuseala si coasa mergea cam greu, totusi el muncea cu dragoste, neobosit. Pe cand se oprise putin, sa ascuta coasa, isi auzi catelul latrand si intorcandu-se, vazu pe drumul dintre fanete doi tineri bine imbracati, veniti de la oras. Apropiindu-se, cei doi dadura binete, il intrebara cum mai traieste, daca este usor sa cosesti s.a, se uitau la iarba, cum cade in brazde si vorbeau intre ei. Cum era vremea pranzului, sateanul nostru obosit se aseaza pe iarba isi scoase mancarea din traista si ii pofti si pe cei doi la masa. Tinerii, vazand ca sateanul avea numai bucate de post, nu voira sa manance cu dansul, ci se asezara mai la o parte si scotind din gentile lor tot felul de mancaruri de frupt(adica de dulce) incepura vorbind intre ei sa rada de satean. Unul dintre ei il intreaba de ce nu mananca si ceva carne, dansul le raspunse ca e post si ca numai cel care nu are frica de Dumnezeu nu tine posturile. Totusi unul ii aduce o bucata de friptura si nu pleca de langa dansul pana nu o primi. Amandoi se uitau la omul nostru cu multa luare aminte si asteptau ca el sa inceapa a manca din ea, ca sa se strice de ras. Cu multa mirare vazura insa ca indata ce sateanul primi friptura, isi cheama catelul si o dadu acestuia. Nestiind ce sa mai creada, cei doi il intrebara de ce a facut astfel. Crestinul nostru le spuse: "Apoi, domnilor, eu m-am gandit ca aceasta carne nu trebuie aruncata, caci Dumnezeu a lasat pe lume si vietuitoare de acelea care nu pot sa posteasca, sa se infraneze atunci cand vad inaintea lor o bucata de carne". Tinerii se rusinara indata de tot ce facusera pana acum si le trecu pofta de ras. Mantuitorul nostru a postit 40 de zile si 40 de nopti fara sa manance nimic in toata vremea aceasta. Suntem oare urmatori ai Lui sau crestini daca noi nu tinem posturile nici cu mancare de post?
Imi cer scuze daca cumva s-a mai scris aceasta istorioara.