[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Când te agresează... normalul[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green] Sâmbătă, pe 21 martie, am fost la înmormântarea mamei unei colege, undeva într-o comună pe lângă oraşul Roman, în judeţul Neamţ.
Nu am spus până acum pentru că era ceva care nu se învârtea rotund, ceva care trebuia să-mi explic mie întâi şi-apoi să spun, să povestesc.
Am fost deci undeva la ţară...
Şi, după ce am rememorat de zeci de ori mental, bineînţeles, ceea ce m-a debusolat pe mine atunci, am concluzionat că m-a agresat normalul... Decenţa, bunul simţ, lpsa ţiganilor, a pomanagiilor care, în asemenea ocazii, se îmbulzesc, ţipă, se bat care să capete, să apuce mai mult... O atmosferă apocaliptică uneori, cu care suntem obişnuiţi din viaţa de zi cu zi şi pe care o vedem la TV atât de des...
Totul s-a desfăşurat cu calm, în linişte, liniştea atât de necesară în asemenea momente...
După slujba de îngropare, soţul colegei a venit spre grupul nostru şi ne-a invitat la masă, într-o încăpere, special amenajată, în faţa bisericii.
Ne-am îndreptat domol spre acea încăpere şi, trecând pe lângă un grup de săteni, am auzit pe cineva spunând către un altul că "întâi domnii de la oraş..."
Am înţeles despre ce este vorba... Nu, n-am întors capul, n-am spus nimic şi-acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să mă întorc şi să le spun: "Domnii sunteţi Dvs!..."[/COLOR]