[Mihailc]

Experienţa dobândită de cealaltă parte a "baricadei" m-a determinat să nu intru în detalii biblice în polemica cu neoprotestanţii postcreştini, de orice orientare ar fi ei. Ei se consideră experţi, au la dispoziţie instituţii de învăţământ superior de specialitate unde învaţă schemele polemice adaptate după caz. Poate aţi observat că s-a făcut la un moment dat referire la "antropologia biblică" şi la texte în original. Acestea sunt doar simple anexe retorice ale discursului neoprotestant şi sunt destui oameni oneşti printre ei care recunosc asta. Să nu vă faceţi iluzii că la ei curge numai lapte şi miere şi trăiesc într-o pace desăvârşită, aşa cum susţin peste tot. Luptele interne şi divizările nesfârşite sunt aspecte pe care se străduiesc să le ascundă cu grijă pentru a nu fi afectată "mărturia" adică prozelitismul prin imagine. Ecleziologia volatilă şi absenţa rădăcinilor apostolice fac din interpretarea subiectivă a Scripturilor singurul criteriu pentru autojustificare. De cele mai multe ori ei se cred mai deştepţi decât cele două milenii de experienţă acumulată de Biserică .
Desigur, credinţa ortodoxă poate fi apărată şi pe temeiul strict al textelor canonice dar asta presupune o discuţie nesfârşită asupra căreia planează permanent spectrul solipsismului. Cunoscânu-i destul de bine, pot să afirm că niciodată nu vor recunoaşte public că sunt în dificultate chiar dacă în sinea lor apar dubii. Ei gândesc şi trăiesc într-o mare minciună cu multiple feţe dar au fost condiţionaţi să creadă că sunt în posesia adevărului. Sunt atât de blocaţi în propria ideologie încât se consideră rătăciţi ei între ei. În afară de baptişti, penticostali şi creştini după evanghelie (ăştia îşi mai dau o şansă unii altora, nu se combat reciproc pe faţă ci doar pe la spate), nu au nicio legătură unii cu alţii. De exemplu un adventist e considerat sectar de către un baptist, iar aşazişii martori ai lui iehova sunt respinşi în bloc de către toţi deşi, culmea, au o istorie comună de împărţit.
Pentru a-i combate eficient cred că trebuie să ne vedem şi noi păcatele. Adeseori comunităţile noastre nu acordă atenţia plină de iubire fiecărui mădular în parte. Avem multe de rezolvat în ograda noastră proprie. Să-i lăsăm pe alţii să-şi vadă de ale lor şi să ne concentrăm asupra talanţilor încredinţaţi nouă de către Domnul Cel în Treime lăudat.