fumatul e cel mai mare pacat, daca ajungi sa fii robit de el cum am fost shi eu... dar mai mare e cafeaua, cafeaua negra sau nechezolul... caci la imbierea ei fierbinte, in ibricul acela plin de szmoala... acolo se invatza cele mai spurcate lucruri, acolo se va arata chipul marshav shi spurcat al antichristului ce se va arata printre shtiri la rubrica noutatzi pe uneltele ademenitoare pe care omul le va pune shi le va folosi in locul icoanei in casele lor... dar cafeaua e nociva asha cum un curent de 66 de voltzi este nociv unui motorash ce merge cu integrate la curentzi de 6 ori 12V cu curentzi de finetze, caci cafeaua are darul de a juca rolul lui petrica din povestea aia cu petrica shi lupul, te pune la curent inalt, te consuma, te vlaguieshte, dar e moment ai impresia ca ai putere in fortzele tale, poi defapt itzi catalizeaza resursele ca sa le epuizezi, deci cafeaua shi fara barfa este nociva cum nu se poate ceva mai mult, o inshelare zilnica cu efecte direct pe suflet shi pe inima caci il bolovaneshte, te arunca in mare exact cum dracul a aruncat porcul impreuna cu intreaga turma de porci, ori te zguduie shi te tranteshte la pamant facandu-me sa sorbi spume fierbintzi, spume dulci, asha cum ar fi mirodeniile alea din capucino... shi daca le gushti atunci trebuie sa shi inhalezi ceva, shi inhalezi fum de tutun care are acelashi efect sevrotico-nevhrotic-tac-toe... caci tzigarile nu le mai potzi opri ca se fumeaza shi singure ale dracului ca shi betzishoarele parfumate, pana te trezeshti s-a dus un pachet, shi a doua zi ai toxinfectzie cu nicotina ca itzi vine mereu sa vershi dar te miri ca de la ce poate fi ca n-ai mancat nimic decat ai fumat...
eu, ca ziceam ca m-am lasat, shi ziceam ca nu e pacat, ba e, e, dar nu e voie sa impui, sa osandeshti, sa obligi, sa mustri cu duhul rautatzii ori al totalitarismului ori cu duhul viclean shi scamator, nu e voie, de aia ma infuriasem, ca nu e voie sa scotzi tzigara din gura omului fumator, il lashi pe el sa asculte daca are chemarea, caderea, shi nicidecum nu il pui la respect, ca atunci devenim fatzarnici shi plini de nebunia cea de pe urma, aia cand ne falim ca noi nu mai fumam...
dar consecintzele la mine au fost grave rau...
caci ticul a fost mai greu de urgisit, iar mucul acela ca un carbune incins, il simt shi acum undeva in suflet shi trup, ca o arsura, ca ceva mishto pe care il port cu mine mereu, ca pe un varf de fier inroshit cu care sadic fiind ma mai ard pe undeva pe plamanul meu inconshtient... ca un foc ancestral, ca o rugaciune, caci in acel jar parca tzineam nadejdea unei rugaciuni... dar era un jar pagan...
deci shi acuma ma mai doare dincand in cand sufletul la locul acela ingamfat... care ma scapa de griji shi-mi dadea incredere... caci neputand mi-am pus nadejdea in tzigara.. in loc sa strig dupa Dumnezeu... iar apoi in alcool... iar apoi in cafea iar apoi in muraturi ca shi panaceul universal ce te scoate din coma, din prabushirea de dupa chef, de dupa hahulire, de dupa discutziile nesatzioase la chefurile alea mishto ca la discobar cu tarfe...
dar va fi vama in drum spre cer, vama tzigarii shi cafelei shi a gumei de mestecat shi a snacksurilor shi a alunelor americane... este una din cele 24 de vami... iar daca nu o treci atunci vei ashtepta pana la soroace, sau te va tara in iad duhurile rele shi dracii shi animalele hulpave shi urate, pline de tristetze shi de molhcirla...
caci fumul asta shi jarul asta pe care il poarta omul cu el, tutunarule, ne spune CLD sa nu crezi ca nu vei arde shi dumneata shi ne intreaba parca intr-un loc, de ce nu o bagi invers in gura?, cu jarul?, ca asha vei suferi candva... macar sa shti la ce sa te ashteptzi...
eu imi inchipui cum vor petrece unii fumatori, poate shi eu ca shi eu am fumat 21 de ani, intr-o camera inchisa unde pe jos e plin de mucuri de tzigari care nu se sting ci fumega shi aerul e irespirabil shi nu este nimic de mancare decat chishtoace... shi prin fum mai vin "unii" shi mai fac rotocoale ca sa se arate cat sunt ei de scamatori shi jmecheri... iar tu descultz fiind n-ai unde sa calci fara sa te arzi ca a plin de mucuri ce nu se mai sting, iar pe perezt sunt multe reclame la tot felul de marci de tzigari shi de chipuri de oameni cu trabucele in gura, shi de femei care se intind lasciv shi se dezbraca facand reclama la tzigari... iar din tavan curge asha ca un fel de saliva, un fel de gudron ca din plamani, ca o saliva din scrum amestecat cu puroi shi cu sange... dar defapt este din camera de chin de deasupra, de la femei, shi fete tinere, care din sani nu izvorasc lapte ci aceste excremente iar parul lor ca de femeie era smolit asha ca shi cum ai face tina intr-o scrumiera... shi le cadea din el prin tavan pe cei de mai jos... caci cei de jos aveau asha ca mormanele, ca damburile, ca stivele de chishtoace in care dormeau shi-i ardeau prin tot corpul... caci nu puteau rezista tot timpul in picioare... shi urletele alea erau infioratoare...
dar noi nu vedem ca asta defept nu e in iad, ci in viatza fiecarui tutunar ori cafengiu ori gumist ori sneksuitor ori alunar-american...
ca de alcoolishti ce sa mai zic?... cum or fi aratind ei prinlauntrul lor... cand nu exista zi de la Dumnezeu ca sa-i vezi treji... unii au shi motive de durere, dar altzii doar din placere... placerea de a deveni nishte sugative... mereu cu sticla dupa el shi daca nu bea ceva parca ii vine sa crape... nu-shi gaseshte cuvintele, vorbele, increderea, jovialitatea, bunatatea... shi foarte ciudat cum devin ei dupa primul pahar, asha blanzi ca antichristul... ca la inceput se va arata bland shi bun shi plin de toate insushirile...
deci sunt impotriva fumatului dar nu a fumatorului, caci ca shi oricepacatos, mult am greshit shi nimeni nu se intoarce daca e mustrat altfel decat cu duhul blandetzii... deci nu judecatzi pe pacatos ci feritzi-va sa nu pacatuitzi voi daca incercatzi pe unul macar sa-l scoatetzi din patima, caci "la ce-mi foloseshte daca am sa cashtig toata gLumea dar sufletul meu il voi pierde"... osandind... iar daca dragoste nu am atunci nici mie nu-mi foloseshte ca se lasa respectivul de fumat... ca e ca sa ma laud cu el, cu trupurile altora, cerandu-i maine poimaine sa se cercuiasca in carne shi sa se faca jidov... poi nu a venit Domnul ca sa osandeasca pe nimeni ci sa cheme la pocaintza pe cei pierdutzi... asha cum shi noi suntem in fiecare clipa pe sfert...
|