Odata, un invatat francez trecea prin desertul Arabiei. Era calauzit de cativa arabi. La apusul soarelui, unul dintre arabi a intins un covor pe pamant si isi facea rugaciunea.
- Ce faci acolo?, l-a intrebat invatatul.
- Ma rog.
- La cine te rogi?
- La Allah, Dumnezeu.
invatatul surase.
- Ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu!
- L-ai pipait cu degetul?
- Nu!
- Atunci esti un nebun, pentru ca crezi intr-un Dumnezeu pe care nu L-ai vazut, nici nu L-ai auzit, nici nu L-ai pipait.
Arabul nu raspunse nimic. A doua zi, inainte de rasaritul soarelui, invatatul spuse calauzei sale: „A trecut o camila pe aici“.
Ochii arabului incepura sa straluceasca si zise:
- Ati vazut camila?
- Nu.
- Ati pipait cu degetul camila?
- Nu.
- Atunci dumneavoastra sunteti un nebun crezand intr-o camila pe care nici nu ati vazut-o, nici nu ati auzit-o, nici nu ati pipait-o.
- Dar i se vad urmele pe nisip, raspunse invatatul.
in clipa aceea soarele se arata la orizont, in toata stralucirea culorilor orientale. Arabul ii arata astrul stralucitor:
- Vedeti urmele Creatorului? Sa stiti, asadar, ca exista Dumnezeu
|