Citat:
|
În prealabil postat de alx
In mare greseala te scalzi. Tocmai avand prea mare incredere in ratiune, in puterea mintii tale, ajungi sa te departezi de cele sfinte si drepte, cazi in pacatul mandriei, cel mai mare pacat din cele 7 capitale. Si eu eram candva ca tine.. ma interesam din domenii precum astronomie, anatomie, genetica, fizica, chimie, parapsihologie, matematica, istorie si altele. Dar mi-am dat seama ca toate duc, intr-un fel sau altul la Bunul Tata Ceresc. Asa ca am renuntat la toate documentele, le-am ars, si acum studiez Biblia si scrierile Sfintilor Parinti, inconjurata de muzica bisericeasca si miros de tamaie, sub privirile ocrotitoare are sfintilor din icoanele de pe perete.
|
Ratiunea ne-a fost data de Dumnezeu prin faptul ca suntem creaturi facute dupa modelul Chipului divin. Dumnezeu, prin posibilitatea cunoasterii, ne-a dat acces la stiinte si nu este nimic rau in asta. A nu se interpreta gresit "pomul cunoștinței binelui și răului", pentru ca nu stiinta este interzisa aici, ci posibilitatea acceptarii raului transcendent, amestecandu-l cu cu binele creat. Chiar daca Adam nu cadea, el avea porunca sa-si foloseasca ratiunea si sa stapaneasca materiile lumii in care a fost asezat, transformandu-le si modelandu-le, devenind creator dupa modelul lui Dumnezeu. "Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden,
ca s-o lucreze și s-o păzească."
Pericolul caderii in mandrie te paste oricand si oricum. Daca esti un om de stiinta sau sa zic un om cult si iti vine gandul ca esti mai presus decat altii prin cunostintele tale, poti sa-ti amintesti de ceea ce ne-a spus Hristos: "Iar dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." 1 Corinteni 8, 2
Citat:
În prealabil postat de scrabble
Sunt curios daca parerea ta despre cum trebuie traita viata este impartasita si de alti membri ai acestui forum.
|
Cu toate astea, nu cunoasterea este cea mai importanta. Nu trebuie nici sa devenim inculti si ignoranti, evident. "Cercetati si veti afla" ni se spune sus si tare. Parca Steihardt zicea ca lui Dumnezeu nu-i plac prostii, nu?
Insa pentru mine cert este ca aceasta ratiune a noastra trebuie sa ne ajute sa intelegem ca mai importanta decat toata stiinta lumii este dragostea de aproapele. Este binele pe care-l putem raspandi in jurul nostru. Este bunul-simt, omenia, armonia dintre noi. Iar daca stiinta mea, cunstintele si tot ce am acumulat de-a lungul vietii ma pot ajuta sa creez un lucru, sa inventez ceva folositor celorlalti, atunci pot sa spun ca am facut ceva in viata asta, ca mi-am atins unul din scopurile importante. Daca insa voi inventa ceva care sa dauneze naturii, oamenilor, atunci mi-am ratat rostul in lume, scopul pentru care Dumnezeu m-a adus la existenta. Nu de mirare este ca ceata Serafimilor este cea mai aproape de Dumnezeu, Serafimii fiind cei mai capabili de a raspunde la dragostea divina.
Se spune ca Lucifer era initial unul din Heruvimi, avand deplina intelegere a tainelor creatiei, cunoasterea a tot ce se poate cunoaste din ce a fost adus la existenta. Stiind toate acestea, a crezut ca-L poate intelege pe Dumnezeu in adancul Sau si asa s-a gandit ca poate sa se faca la fel cu Creatorul lui.
Insusi Hristos cand S-a smerit intrupandu-Se ca om, nu ne-a invatat tainele Universului, lasandu-ne in schimb sa le descoperim treptat, in timp, ci ne-a aratat modelul suprem de iubire si de smerenie, care ne ajuta sa-L intelegem pe Creator si ce inseamna ideea de asemanare pentru care am fost adusi la existenta... Ce mai conteaza atunci intelegerea tainelor creatiei in sens gnostic, atunci cand Insusi Dumnezeu ne este accesibil, (deocamdata prin intermediul fapturilor)?
Pot spune in concluzie ca trebuie sa gasim calea de mijloc, echi-librul interior sau cu alte cuvinte cumpatarea libertatii egale de a dobandi orice calitate dorim.