[mariamargareta]

Fenomenul acesta, al venirii Dumnezeului Pucios pe aripile vântului (iar alteori, pe valurile albastre), în duh de noapte (la Pucioasa, la Târgovişte şi la Maluri), în chip nevăzut, dar auzit de urechea ciulită a omului maniaco-inventiv şi îndrăzneţ, seamănă izbitor cu venirea Dumnezeului Adventist, care a avut loc tot în taină, sau - după cum le place advenţilor să se exprime - ca un fur, noaptea.
Erezia tocmai aici constă: că noi vestim cu buzele ceea ce am învăţat din Scripturi şi de la Sinoadele a toată lumea: "Şi iarăşi va să vie cu slavă..." dar sunt unii care se pretind mai ortodocşi decât Papa şi pretind că Hristos a venit pe furiş, ca nimeni să nu-I vadă slava... şi aşa au ajuns antihriştii să-L dezbrace de slavă pe Dumnezeu şi apoi ţipă cu spume la gură că nu-i înţelege nimeni şi că-i face pe nedrept eretici.
Nu-i face nimeni, ei se fac singuri. Şi eretici, şi de râs (- plâns).