Cred ca folosirea cenusii aducea aminte omului de rasplata pedepselor pentru care nu s-a pocait.
Cenusa este rezultatul unei arderi de tot, al unei morti vesnice a celor arse. Transpunand aceasta imagine asupra iadului, unde focul arde nestins (chiar daca focul iadului este unul imaterial, un chinuitor zbucium) si moartea este vesnica si intoarcerea la starea anterioara este imposibila, putem intelege ca folosirea cenusii atrage dupa sine lacrimi de pocainta.
La fel se putea folosi si tarana pamantului.
Insa imaginea cu arderea si distrugerea pe veci a celor arse este mai clara.
|