[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

pai io asa am sa fac ... nu zic asta la cei care nu pot sa faca ca mine , zic la aia care pot sa inteleaga ce am vrut io sa zic ...
sa dau un exemplu : daca cineva , legea statului i-ar obliga pe toti cetatenii ( si o sa fie si legi de astea in realitate ) , ca toti sa curveasca sau sa faca incest , atunci tu te-ai supune legii ? io nu ... ai prefera sa mori , io cu siguranta ! insa sa zicem ca astia nu ti-ar da voie nici sa mori ; sa zicem ca ar tine totul sub o atat de stricta observatie , incat nu ai avea cum sa te inchizi in casa si sa astepti moartea acolo prin infometare , ca sa nu devii victima legilor ; sa zicem ca astia ar face un control la cateva zile sau permanent din casa in casa sa vada daca mai exista persoane care nu se supun legii curviei obligatorii ; sau sa zicem ca ar fi situatia mea si cea mai generala : ai trai in casa cu niste parinti sau frati care te-ar vedea toata ziua si care ar fi dedati cu sistemul , si care te-ar para la autoritati ca nu te-ai supus legii ( sa zicem ca nu te-ar para cu voie , sa zicem ca fiind cipati in cap , prin cipurile lor s-ar trasmite toate informatiile lor vizuale la autoritati , si astfel ai fi filat si tu ) ; deci nu ai avea cum sa te ascunzi de ei si sa mori in pace ; si atunci aia te-ar baga la inchisoare sau la nebuni ; iar in inchisoare sau la nebuni tu ai sti din sursa sigura ca se fac experimente pe detinuti sau bonavi , experimente de control al organismului printre care si implantarea unui cip in oranism prin care sa te faca sa pacatuiesti fortat si sa respecti legea fortat , cip pe care sa nu ai cum sa il scoti , fiind implantat intr-un loc pe care tu nu il stii ; ei , atunci , desigur ca nu ai avea cum sa te lasi dus intr-o astfel de inchisoare sau spital , unde ai sti sigur ca aia te aduc fortat la ascultare de legi , si sa pacatuiesti la comanda ... intr-o astfel de situatie nu ti-ar mai ramane decat sa fugi intr-o padure unde sa nu te mai vada nimeni si sa mori acolo de foame ; io asa as face ... si asta s-ar putea sa se intample si peste cativa ani , cand o sa se ajunga la implantarea cipurilor ... cand o sa bage buletinele , peste 2 ani , sa zicem ca inca nu ar fi situatia de a fugi intr-o padure si sa mori acolo ; sa zicem ca inca ai putea de exemplu sa stai intr-o padure toata saptamana si sa mai vii si pe acasa si sa mai mananci cate ceva , ca sa nu mori de foame ... io asa as face ... asta e planu meu de bataie ...

Şi Dumnezeu unde e în toată ecuaţia asta? Îmi spunea un păr. de la Petru-Vodă când eram şi eu stresat de faza cu cipurile astea şi anume că spun Sfinţii Părinţi că cei care se roagă mult la Dumnezeu şi trăiesc o viaţă în El vor fi apăraţi de rău şi în cetăţi. Deci Dumnezeu nu te lasă... exceptând cazul în care tu consideri că ştii mai bine cum stau lucrurile. Cum vorbeşti tu trădează o frică iar în Hristos unde e frica?

În prealabil postat de emanuel2007

apoi , am si io o intrebare : frica de moatre e o patima radacina de patimi sau una mai putin importanta ... pe mine ma juta foarte mult gandul la o moarte foarte posibila chiar porbabila , prin chinuri , la care sa trebuiasca sa fiu supus obligatoriu ; a ma pregati de aceasta moarte inseamna sa ma scap de frica mortii , si intr-un cantec se zice : " frica mortii care ii tinea in robie toata viata " ; ce interesant ?!?!? frica mortii te robeste toata viata ! pai ce viata mai e si aia in care te robeste frica mortii ( moarte = opusul vietii ) ??? nu e ciudat ? pai daca asa suntem noi , apoi inseamna ca daca scapam de frica asta vom scapa de multe patimi , daca nu chiar de toate !!! de aceea sfintii au zis ca cea mai mare filosofie e gandul la moarte ... io am observat , ca atunci cand ne gandim ca in curand va trebui sa murim , ni se trezeste constiinta , ne vine dorinta de nevointa si de rugaciune , ne lasa patimile in pace , si vedem ca nu ne mai e frica de multe lucruri care inainte ne cam tulburau ; iar nevointa , postul si rugaciunea ne aduc harul mai mult ca orice ...

Nu am priceput ce vrei să spui dar frica de moarte e normală. Noi suntem făcuţi să trăim veşnic şi până la urmă păr Dumitru Stăniloaie spune că singura persoană care a văzut vreodată moartea faţă în faţă e Hristos. Noi nu suntem în stare să ne luptăm cu ea şi de asta Hristos nu ne lasă singuri. Dacă gândul la moarte te apropie de rugăciune e ok, dar să nu exagerezi.