[doarunom]

În prealabil postat de Saurian

@doarunom: Am citit cam ce ai scris şi ce ţi s-a spus. Citind ce ai postat prima oară mă face să consider că cel mai bun lucru pe care să-l faci e să povesteşti lucrurile astea cu un duhovnic. Sincer nu prea pot fi de acord cu cei care dau sfaturi cu astfel de lucruri neştiindu-ţi personalitatea ta.

Hai să îţi povestesc o povestioară despre mine. Eram un timp obsedat de o fată, eram tot timpul deprimat şi fata nu mă iubea, eu o doream ( deşi o cunoşteam doar de pe net şi prin mesaje la telefon ) şi eram distrus etc etc etc. Am avut şi eu vise cu sfinţi, cu draci şi nu mai ştiu cu ce. Am fost la Petru-Vodă şi m-am apropiat de un monah ce fusese căsătorit şi care îmi spunea la un moment dat chestii de genul că Dumnezeu nu a lăsat pe satana să se atingă de sufletul lui Iov ceea ce se întâmplă acum şi de asta sunt aşa ( mai aveam ispite de genul că mă simţeam tot timpul în plus la mănăstire, la o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir am văzut într-o noapte că Hristos şi Maica Domnului priveau cu o mândrie drăcească pe toţi credincioşii care erau plini de evlavie faţă de icoană şi mie mi se părea că erau ca nişte fanatici după icoană etc.). Mila lui Dumnezeu a fost că am ajuns să mă spovedesc la un ieromonah la Petru-Vodă care "nu putea" să îmi înţeleagă sufletul meu. Adică odată când am avut o ceartă cu îngrijitorul bisericii, ieromonahul neştiutor a îndrăznit să îmi spună că m-aş fi putut smeri în faţa respectivului om când nu înţelegea că firea mea nu ar fi putut în respectivul caz. Sesizezi ironia? Eram f mândru şi din păcate acel monah binevoitor ( şi era sincer binevoitor ) mi-a mângâiat ego-ul din cauză că nu îmi cunoştea sufletul meu cum era. Aşa şi aici: duhovnicul te poate ajuta cel mai bine.

Multumesc pentru sfat si pentru ce mi-ai povestit :) Ai mare dreptate, mandria asta ne da mult de lucru... cred ca asta e cauza tuturor relelor, fiind pacatul primordial. Trebuie sa invatam sa ne smerim si sa realizam ca suntem nimic fara Dumnezeu!