Citat:
În prealabil postat de doarunom
Mare adevar ai grait! Inainte cand era ceva mai ratacita, credeam ca daca iubesc natura si animalele voi fi pe placul lui Dumnezeu, dar dupa un timp citind mai multe din vorbele intelepte ale sfintilor, mi-am dat seama ca asta nu ma schimba cu nimic, si ca raman acelasi om uracios si egoist. Prima carte care m-a indreptat a fost " Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie".. nici acum nu stiu cumde ma apucasem sa o citesc, mai ales ca ma amagisem cu multe povesti new age-iste frumos impodobite. Trebuie sa ii iubim pe dusmanii nostrii mai mult decat pe apropiati, ca aici se va vedea adevarata noastra iubire.
|
Problema nu este ca iubesti natura si animalele pentru ca si ele sunt creatie divina si reprezinta frumosul pe care Dumnezeu ni L-a lasat spre pastrare.
Problema este ca in toate trebuie sa existe ECHILIBRUL.Cei ce spun ca iubesc oamenii,in schimb dispretuiesc o floare sau necuvantatoarele,in egala masura cu cei ce spun ca iubesc natura,animalele,dar nu si oamenii,sunt,in opinia mea,niste oameni nu iubesc pe nimeni de fapt cu adevarat.
Spui ca te iubesti prea mult,dar nu poti renunta la tine.Oare,la tine?Nu,iti spun eu,la Ego nu poti renunta.
O serie de contradictii pe care le-am putut observa:ai spus ca ai crezut ca iubind animalele si natura vei fi pe placul lui Dumnezeu.Lucrurile astea vin direct din suflet,natural,iubirea o simti pur si simplu,nu o ai pentru a fi pe placul cuiva,fie El si Dumnezeu.Intelegi ce iti vorbesc?Sfortarile tale vin din rational,cand acest rational ar trebui abandonat undeva si sa iti lasi sufletul realmente liber sa simta.Atunci vei vedea si de unde pornesc aceste trairi negative-orgoliu,furie extrema.Prin detasare vei vedea ca ele nu vin de la suflet,ci din ego si le vei putea controla mult mai usor.
Imi spui ca te iubesti pe tine...oare?
As putea discuta mult mai multe cu tine si m-as bucura sa o fac.Iti voi trimite id-ul meu de messenger pe privat si daca vei simti vom vorbi.