frica de moarte se interpreteaza in doua feluri :
- ori ca tie frica de iad care vine dupa moarte , adica tie frica de moarte dar frica asta nu te paralizeaza ci te face sa te pocaiesti si sa depasesti patimile si sa devii vrednic de rai ; si asta e o frica binecuvantata , care e numita de sfintii parinti filosofie ;
- ori ca tie frica sa mori , adica tie frica de moarte ( luata in sine , de exemplu frica de a fi mucenic ) pentru ca esti pacatos si te tradeaza constiinta ca te duci in iad ; asta nu e o frica benefica ... referitor la acest fel de frica avem asta : sf siluan a zis lui Iisus ca ie frica sa moara ; Iisus i-a raspuns : pentru ca nu ma iubesti ... deci o frica de moarte care te lasa totusi prada patimilor , nu este buna , este deznadejde ... la asta ma refeream io cand am zis ; sa nu ne mai temem de moarte ...

apoi exista si cantarea aia din parastas : " frica mortii care ii tine pe oameni in robie toata viata " ... asa zice , nu ? ce frumos zice !!! deci adica frica mortii te tine in robie ( in robia a ce ? a patimilor desigur ) toata viata ; cum se impaca asta cu cuvantul parintilor : " frica de moarte e cea mai inalta filosofie " ? nu se impaca in aparenta ; explicatia este ca exista doua feluri de a intelege frica de moarte : unul nociv si unu benefic ... deci io cand am zis sa nu ne fie frica de a muri am zis sa facem ca mucenicii care se duceau cu curaj la moarte si chiar cu bucurie , gandindu-se ca se vor intalni cu Domnul ( si am si dat exemplul cu mucenicia , deci era clar din context la ce fel de frica de moarte ma refeream ) ... off , ne contrazicem doar de dragu de a ne contrazice , nu credeti ? asta era chiar un lucru usor de inteles ... nu vad care e problema ...

cat despre faptul ca ziceti ca frica de moarte nu e o patima radacina , nu va mai contrazic , ci imi tin in tacere parerea mea , caci io am luat-o de la sfintii parinti ... fiecare va intelege lucrurile mai adanci la vremea hotarata ...