Asa cum spunea iubitul nostru Parinte Ilie Cleopa sa avem tot timpul vietii noastre gandul la moarte.Aceasta gandire si stare va face simtita intodeauna calatoria noastra prin viata si ca orice calatorie are un inceput si sfarsit.Viata noastre incepe de cand ne nastem si se termina la moarte.Daca am traim numai in desfatari lumesti,asa cum "exprima" si Silvestar,ne apropiem mintea de iad inca din aceasta viata lumeasca.Treptat timpul trece lin,asemeni unei adieri fara a-si face simtita prezenta sa si deodata ne trezim in pragul mortii inrobiti de pacate.Sa fugim asadar de toate acelea ce ne pot pricinui sufletului nostru intinare.Patimile si pacatele inrobesc sufletul nostru inconjurat cu zeci de lanturi inchise cu lacate bine ferecate si ne tarasc spre iad,pentru a ne izbavi si a rupe aceste legaturi si uneltiri a le vrajmajului sa alergam cu toata fiinta noastra la rugaciune si la Dumnezeu.Asa cum alergi la unul din parinti sau bunici cand te afli intr-un necaz si suparare si stii ca vei afla ocrotire,asa e si cu Dumnezeu ne apara si ne pazeste de tot ce e rau.

Post usor si cu folos duhovnicesc!