[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

deci io cand am zis sa nu ne fie frica de a muri am zis sa facem ca mucenicii care se duceau cu curaj la moarte si chiar cu bucurie , gandindu-se ca se vor intalni cu Domnul ( si am si dat exemplul cu mucenicia , deci era clar din context la ce fel de frica de moarte ma refeream ) ... off , ne contrazicem doar de dragu de a ne contrazice , nu credeti ? asta era chiar un lucru usor de inteles ... nu vad care e problema ...

nu cred că înţelegi tu nişte lucruri. apropo de mucenici: ei erau în har, înţelegi? Nu mai luptau ei ci Hristos era ce lupta în ei. E cum a spus păr Arsenie Boca: "Nu vă fie frică să mărturisiţi credinţa că prima lovitură o primiţi voi iar restul le primeşte Hristos" sau e povestirea din Pateric cu doi călugări certaţi care au fost prinşi de păgâni. Au fost chinuiţi dar nu au renunţat la credinţă aşa că dimineaţa următoare s-a hotărât execuţia lor. Atunci unul din cei doi a făcut celuilalt metanie ca să fie împăcaţi când merg la Hristos iar celălalt nu a acceptat să se împace. Dimineaţa următoare cel care şi-a cerut iertare a acceptat mucenicia iar celălalt nu. Împăratul păgân ( sau ce era ) a întrebat pe călugăr de ce nu s-a lepădat de HRistos când a fost chinuit iar acela a spus că din cauză că atunci harul era cu el iar dacă nu s-a împăcat cu celălalt călugăr a plecat harul.

Hai să îţi povestesc o întâmplare din viaţa mea. Aveam vreo 19 ani cred şi arăt ca un copil de vreo 15 ani. La un moment dat apare un puşti de vreo 14-15 ani şi mă trezesc înconjurat şi de foarte mulţi copii care erau cu el. Eu de felul meu sunt f fricos. Şi mă întreabă unde mă duc. Eu îi spun la conferinţă ( evit să îi spun că mă duc la o conf LTCOR ). Înainte să îi spun dacă mă duc la conferinţă mă întreabă batjocoritor (de fapt aşa mi se părea ) dacă mă duc la Vecernie. ŞI eu la faza cu conferinţa îi răspund batjocoritor. Atunci începe să mai spună ceva pe un ton f batjocoritor ( acum a început să vorbească cu adevărat batjocoritor ). Eu eram fricos că mă bate tipul ăsta. Văzând că e aşa atunci mă încordez gândind că dacă e să accept mucenicie o voi face şi mă întreabă tipul ăla cine mi-e duhovnic, tot batjocoritor. Eu serios spun cine e ( nici nu m-aş fi putut duce că eram înconjurat de toţi copiii şi nu mă lăsau să mă duc ). Atunci un băiat de vreo 10-11 ani parcă spune că respectivul preot e şi duhovnicul lui. Atunci a venit harul. Că mi-a dispărut dintr-o dată frica. Copilul ăsta îl împinge pe ăla mai mare şi spune să fug că e nebun ăla. MIe aşa mi se deschide o cale şi plec dar deja nu mai îmi era frică ci chiar aş fi vrut să dea în mine. Mergeam liniştit şi nu ştiu ce mai spune batjocoritor şi eu mergând îl invit să vină la conferinţă dacă vrea. Copilul ăsta mai mic îmi spune să fug dar mergeam vesel că nu mai îmi era frică. Bineînţeles că apoi am revenit pe pâmânt şi am început să o iau pe alt drum să nu îl mai întâlnesc pe copilul de 14 ani. De ce îţi spun asta? Ca să vezi că şi un fricos dacă are încredere în Dumnezeu la momentul potrivi va privi har să mărturisească.

Mucenicia nu depinde de noi ci de mila lui DUmnezeu. Nu te stresa ce să faci atunci ci lasă-te în voia lui DUmnezeu. Acum încearcă să tragi de tine ( şi la şcoală că parcă aşa am înţeles dintr-un post al tău ), să lupţi să te apropii de Dumnezeu să munceşti cât de mult ( orice hobby-uri dar să nu pierzi timpul ) şi lasă în voia Lui. Citeşte cartea "Ne vorbeşte păr Porfirie" şi vei înţelege de ce pun accent să munceşti cât de mult, şi la şcoală şi cu orice.